CSJ. Decizia nr. 3014/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3014/2003
Dosar nr. 3108/2002
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.A., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat recunoaşterea dreptului său de a beneficia de scutire la plata impozitului pe salarii, începând cu data eliberării certificatului de „Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989", 14 noiembrie 1996 şi restituirea impozitului pe salariu, reţinut nelegal pe o perioadă de 3 ani, anterioară introducerii cererii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de titular al certificatului de „Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 remarcat prin fapte deosebite", seria FD nr. 04411 din 14 noiembrie 1996, precum şi de titular al brevetului, conferit prin Decretul Prezidenţial nr. 37/2000, beneficiază de scutire la plata impozitului pe salariu potrivit prevederilor din Legea nr. 42/1990, republicată în 1996, cu modificările ulterioare şi prevederile HG nr. 566/1996.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 101/F-C din 21 octombrie 2002, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută în Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii.
S-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 32/1991, scutirile de la plata acestui impozit se acordă de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajaţi salariaţii care solicită acest lucru, în baza unei cereri la care se anexează actele doveditoare ce atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Ea se aplică începând cu luna următoare depunerii cererii.
Art. 15 din lege arată că împotriva modului în care se aplică prevederile legii de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajaţi, salariaţii se pot adresa cu plângere direct acestora, în termen de 30 de zile de la data reţinerii impozitului. Persoana fizică sau juridică care a făcut angajarea, este obligată ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii, să procedeze la verificarea modului de determinare a venitului lunar impozabil şi a impozitului de plată şi să emită o decizie care să cuprindă rezultatele verificării, decizie care se comunică salariatului în cauză.
Conform art. 16 din lege, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei date de cel care a făcut angajarea, salariatul poate face contestaţie adresată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul, persoana fizică sau juridică al cărei angajat este, aceasta fiind obligată să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la înregistrare, printr-o decizie care se comunică salariatului în cauză.
În termen de 30 de zile de la comunicare, împotriva deciziei date de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, salariatul poate face apel la Ministerul Finanţelor care, în termen de 40 de zile de la înregistrare, este obligat să îl soluţioneze.
Soluţia dată de Ministerul Finanţelor este definitivă şi se comunică salariatului în cauză.
S-a mai arătat că cererea adresată de reclamant Ministerului Finanţelor Publice, nu înseamnă îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, având în vedere că, potrivit principiului că specialul se derogă de la general, sunt aplicabile dispoziţiile Legii speciale, respectiv ale Legii nr. 32/1991, republicată, privind contenciosul administrativ, care este norma de drept generală.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
S-a arătat că instanţa a soluţionat pricina pe o excepţie invocată din oficiu, fără a reţine că obiectul acţiunii îl constituie refuzul pârâtului de a-i soluţiona cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
De altfel, procedura prealabilă în litigiul de faţă nu trebuia să fie îndeplinită în conformitate cu Legea nr. 32/1992, republicată, întrucât această lege a fost abrogată în totalitate pe data intrării în vigoare a OG nr. 73/1999.
Art. 70 din acest act, prevede că la data intrării sale în vigoare la 1 ianuarie 2000, se abrogă Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe venit (M. Of. nr. 185/12.08.1996), modificată şi completată prin OG nr. 62/1997 (M. Of. nr. 226/30.08.1997), aprobată şi modificată prin Legea nr. 75/1998 (M. Of. nr. 144/09.04.1998), prevedere cuprinsă în art. 86 al ordonanţei.
Trimiterea instanţei la o procedură reglementată de această lege, abrogată în întregime la 1 ianuarie 2000, nu are suport legal.
În subsidiar, se arată că dacă s-ar fi impus o procedură prealabilă, aceea era cea prevăzută de Legea nr. 29/1990 pe care a realizat-o.
Recursul este fondat.
Din verificarea obiectului acţiunii, rezultă că reclamantul-recurent a chemat în judecată Ministerul de Finanţe, pentru a se constata refuzul nejustificat al acestei instituţii de a-i recunoaşte dreptul de a beneficia de scutirea de la plata impozitului pe salariu, începând cu data eliberării certificatului de „Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989", 14 noiembrie 1996 şi restituirea impozitului pe salariu, reţinut nelegal pe o perioadă de 3 ani, anterioară introducerii cererii.
Faţă de obiectul acţiunii, în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, astfel că este necesar a se verifica dacă este îndeplinită procedura prevăzută de aceasta, or, în cauză aceasta a fost îndeplinită.
Reţinerea instanţei că în cauză trebuia îndeplinită procedura prevăzută de Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salariu, este greşită faţă de obiectul acţiunii şi având în vedere că dispoziţiile acestei legi au fost abrogate în totalitate, la data intrării în vigoare la 1 ianuarie 2000 a OG nr. 73/1999.
În consecinţă, în baza art. 313 C. proc. civ. şi art. 3 pct. C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa sentinţa, cu trimitere spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei nr. 101/F/C din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre soluţionare la Curtea de Apel Piteşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3012/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3015/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... → |
|---|
