CSJ. Decizia nr. 3121/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 3121

Dosar nr. 1780/200.

Şedinţa publică din 9 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.P.I. a chemat în judecată Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună completarea deciziei nr. 4299/2000 a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în sensul acordării calităţii de luptător în Rezistenţa anticomunistă cu obligarea Statului Român, prin Ministerul de Finanţe să-i plătească indemnizaţia la care are dreptul potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi în anul 1951 din motive politice, din comuna Prunişor judeţul Mehedinţi în comuna Dragalina, judeţul Călăraşi, la acea dată reclamantul având vârsta de 24 de ani.

Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 18/F/C din 3 februarie 2003 a respins acţiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin cererea ce a stat la baza emiterii hotărârii nr. 4299/2000 nu s-a solicitat de către reclamant stabilirea propriei calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă ci recunoaşterea acesteia în favoarea tatălui său, or transferul calităţii de luptător nu poate opera de la părinţi la reclamant.

Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs S.P.I.

Recurentul a susţinut , în esenţă, că atât comisia cât şi instanţa de fond au omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind stabilirea calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă, deşi el a solicitat acest lucru aşa cum rezultă din alin. (8) şi (9) al sesizării adresată Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.

Recursul este nefondat.

Prin OUG nr. 214 din 29 decembrie 1999 se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

Strămutarea într-o altă localitate constituie o măsură administrată abuzivă, conform art. 3 lit. d), iar potrivit art. 4 alin. (3), la cerere Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în revoluţia anticomunistă verifică şi constată această calitate.

Potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, cererea pentru stabilirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al 4-lea inclusiv, ori de o asociaţie având drept scop promovarea drepturilor victimelor represiuni comuniste.

În cauză, reclamantul a solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi a drepturilor corespunzătoare pentru sine însuşi şi nu pentru părinţii săi ori, în anul 1951 când au fost strămutaţi părinţii săi reclamantul era major (24 ani) astfel că nefiind strămutat nu se regăsesc nici condiţiile pentru a i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.

Ori, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond transferul calităţii de luptător nu poate opera de la părinţi la reclamant aşa încât nefiind îndreptăţit la cele prevăzute prin Decretul - Lege nr. 118/1990 astfel cum a fost modificat ulterior, recursul apare ca nefondat urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.P.I. împotriva sentinţei civile nr. 18-F/C din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 octombrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3121/2003. Contencios