CSJ. Decizia nr. 327/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 327/2003
Dosar nr. 1981/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 august 2001, reclamanta SC P.T. SRL Târgu Mureş a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând anularea deciziei nr. 1050 din 9 iulie 2001 şi a notei de constatare nr. 5461 din 30 martie 2001.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele financiare au stabilit în mod eronat că nu poate beneficia de scutire de la plata majorărilor de întârziere calculate până la data de 19 octombrie 2000 şi neachitate, pe feluri de venituri ale bugetului de stat, deşi societatea îndeplineşte condiţiile prevăzute de OUG nr. 163/2000, plătind integral impozitele şi taxele datorate.
Prin sentinţa nr. 128 din 10 iunie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a anulat parţial Decizia nr. 1050/2001 şi nota de constatare nr. 5461/2001, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligaţii fiscale constând în majorări de întârziere în valoare de 662.506.6616 lei, din care 195.788.081 lei, recalculate la impozitul pe dividende şi 466.718.080 lei, aferente impozitului pe salarii, cu obligarea pârâţilor la restabilirea situaţiei anterioare în privinţa sumei totale de mai sus.
Au fost menţinute celelalte obligaţii fiscale ale reclamantei, neachitate şi s-a dispus obligarea pârâtelor la 35.350.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la cererea reclamantei, în vederea aplicării prevederilor OUG nr. 163/2000, organul de control a stabilit că societatea datorează cu titlu de impozit pe dividende, suma de 349.745.800 lei, pe care a achitat-o la data de 31 octombrie 2000, caz în care beneficiază de dispoziţiile art. 4 din ordonanţă, pentru majorările de întârziere de 195.798.071 lei.
Cu privire la impozitul pe salarii, s-a reţinut că reclamanta a achitat suma totală de 3.164.000.000 lei, în perioada 19 octombrie – 30 noiembrie 2000.
Faţă de plăţile succesive efectuate în contul impozitului pe salarii, instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al expertizei care a recalculat majorările de întârziere reduse cu 60%, de care trebuia să beneficieze reclamanta, în valoare totală de 662.506.161 lei, sumă pe care societatea nu o datorează la buget.
Referitor la suma de 2.995.713 lei, majorări de întârziere pentru neplata la termen a T.V.A., instanţa a constatat că a fost corect calculată de organul de control, fiind datorată de societate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În legătură cu impozitul pe dividende, s-a precizat că instanţa a reţinut în mod greşit că societatea ar îndeplini condiţiile cumulative prevăzute de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1396/2000, de aplicare a OUG nr. 163/2000, deoarece reclamanta nu a calculat şi virat împreună cu impozitul, şi majorările aferente.
Referitor la impozitul pe salarii, recurentul a arătat că reclamanta a achitat cu întârziere obligaţiile curente privind impozitul pe salarii din perioada 19 octombrie – 29 decembrie 2000 şi nu a virat nici majorările de întârziere aferente debitului, astfel încât societatea nu poate beneficia de facilităţile acordate prin OUG nr. 163/2000.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile OUG nr. 163/2000, privind diminuarea arieratelor la bugetul de stat. Potrivit art. 4 din acest act normativ, majorările de întârziere se scutesc la plată dacă debitele restante, la data intrării lui în vigoare, au fost achitate până la 31 octombrie 2000. De asemenea, art. 5 din ordonanţă prevede reducerea majorărilor de întârziere cu 60% şi respectiv, 40%, în cazul în care debitele principale au fost achitate până la 30 noiembrie 2000 şi respectiv, 15 decembrie 2000.
Textul ordonanţei instituie în art. 6, şi obligaţia debitorilor persoane juridice, de a-şi achita obligaţiile scadente începând cu data intrării în vigoare a actului normativ şi până la 29 decembrie 2000, inclusiv.
Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, necontestate de pârâţi, la data de 19 octombrie 2000, societatea datora cu titlu de impozit pe dividende, suma de 349.745.800 lei, achitată integral în perioada 23 octombrie – 31 octombrie 2000, cu O.P. nr. 1407 din 23 octombrie 2000 şi nr. 1461 şi nr. 1462 din 31 octombrie 2000.
Aceeaşi sumă se regăseşte şi în nota de constatare întocmită de organul vamal de control, care, însă, a reţinut că reclamanta nu a calculat şi virat până la 29 decembrie 2000, majorările de întârziere aferente impozitului pe dividende, cu termene de plată scadente în perioada 10 octombrie – 29 decembrie 2000.
Astfel cum reţine raportul de expertiză, pentru intervalul sus-menţionat s-au plătit dividende de 171.184.215 lei, pentru care impozitul aferent de 8.579.210 lei a fost achitat cu 8, 9 şi 10 zile întârziere, cu O.P. nr. 637 din 12 aprilie 2001, la aceeaşi dată fiind plătite şi majorările de întârziere, de 116.766 lei.
Întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din OUG nr. 163/2000, potrivit cărora debitorii beneficiază de scutire sau reducere a majorărilor de întârziere şi în situaţia în care achită, în termen de 15 zile de la data încheierii sau comunicării documentelor de verificare sau constatare, diferenţele de impozite şi majorările aferente, constatate ulterior, societatea beneficiază de scutire de plata majorărilor de întârziere, de 195.798.071 lei.
Cu privire la impozitul pe salarii, datoria scadentă la 10 octombrie 2000 era de 3.003.908.893 lei, care a fost achitată în întregime, până la 30 noiembrie 2000, cu O.P. nr. 1375 din 19 octombrie 2000, nr. 1456 din 30 octombrie 2000, nr. 1650 din 29 noiembrie 2000 şi nr. 1651, nr. 1660 şi nr. 1661 din 31 noiembrie 2000.
După cum a precizat expertiza, societatea îndeplineşte ambele condiţii impuse de OUG nr. 163/2000, achitând atât datoriile vechi, până la 30 octombrie 2000, cât şi cele curente până la 29 decembrie 2000. Astfel, soldul neplătit de 1.051.052.963 lei, a fost achitat înainte de 20 decembrie 2000, cu O.P. nr. 1755 din 14 decembrie 2000, nr. 1775 din 18 decembrie 2000, nr. 1776 din 19 decembrie 2000, nr. 1818 din 20 decembrie 2000 şi nr. 1842 din 28 decembrie 2000.
Pentru datoriile de 451.465.463 lei, restante la 31 octombrie 2000 şi achitate în luna decembrie 2000, în timpul controlului s-au calculat majorări de întârziere de 31.842.950 lei, plătite la 12 zile după încheierea notei de constatare, cu O.P. nr. 636 din 12 aprilie 2001.
Astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză, în aceste imprejurări societatea se încadrează în prevederile art. 5 lit. a) din OUG nr. 163/2000, în sensul că majorările de întârziere se reduc cu 60%.
În legătură cu susţinerea din recurs că instanţa nu a avut în vedere şi prevederile din Normele de aplicare a OUG nr. 163/2000, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1396 din 23 octombrie 2000, potrivit cărora pentru a fi aplicabile facilităţile prevăzute la art. 4 şi 5 din ordonanţă, trebuie achitate debitele scadente între 19 octombrie şi 29 decembrie 2000, împreună cu eventualele majorări de întârziere aferente, acest argument nu are temei legal. Astfel, textul art. 6 din OUG nr. 163/2000, prevede exclusiv plata obligaţiilor provenind din impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, fără a face vreo referire şi la necesitatea achitării majorărilor de întârziere aferente.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei nefiind întemeiate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş – Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Târgu Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 128 din 10 iunie 2002, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3268/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3271/2003. Contencios → |
|---|
