CSJ. Decizia nr. 3271/2003. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3271/2003
Dosar nr. 591//2003
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţiile înregistrate la Colegiul jurisdicţional Botoşani din 22 noiembrie 2001 şi 26 noiembrie 2001 (conexate potrivit art. 164 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 9 ianuarie 2002), contestatorii O.C. şi T.C. au solicitat anularea ordinului Ministerului Sănătăţi şi Familiei nr. 781 din 6 noiembrie 2001 prin care li s-a imputat suma de 105.494.528 lei (28.346.380 lei + 77.148.148 lei), reprezentând pagubă adusă Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani, respectiv drepturi salariale, cheltuieli de judecată şi daune morale acordate numitului A.G. pentru perioada cât a avut contractul de muncă desfăcut disciplinar.
Colegiul jurisdicţional Botoşani al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 31 din 13 martie 2002, a admis contestaţiile şi a anulat ordinul contestat.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 373 din 12 septembrie 2002, a respins recursul jurisdicţional declarat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, reţinând că desfacerea contractului de muncă nu poate constitui prin ea însăşi un temei suficient pentru a se putea imputa conducerii instituţiei sau altor persoane suma plătită ca despăgubiri celui în cauză, această consecinţă putând avea loc numai în cazul în care se constată că măsura s-a datorat relei credinţe, ceea ce în speţă nu s-a dovedit.
Considerând hotărârile netemeinice şi nelegale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei – în prezent Ministerul Sănătăţii, a declarat recurs şi a solicitat admiterea, casarea deciziei secţiei jurisdicţionale, admiterea recursului declarat împotriva sentinţei Colegiului jurisdicţional Botoşani, casarea sentinţei şi, în fond, respingerea acţiunii.
În susţinerea recursului, recurentul arată că vinovăţia contestatorilor rezultă chiar şi din cele două hotărâri ale instanţelor civile şi, deci, sancţiunea desfacerii contractului de muncă a şefului serviciului administrativ A.G. în temeiul art. 130 lit. i) C. muncii, s-a făcut cu rea credinţă şi cu intenţie directă conform art. 136 alin. (3) C. muncii.
Precizează că directorul unităţii are competenţă generală în această materie, astfel că acesta răspunde de desfacerea nelegală a contractului individual de muncă (consiliul de administraţie neputând constitui subiecte ale răspunderii disciplinare deoarece au numai un caracter facultativ).
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 120 din 17 octombrie 2000 emisă de Direcţia de Sănătate Publică Botoşani s-a dispus desfacerea contractului de muncă a lui A.G. în temeiul art. 130 lit. i) C. muncii.
Împotriva acestei măsuri disciplinare, A.G. a formulat contestaţie la Judecătoria Botoşani, care, prin sentinţa nr. 2693/2001, a anulat Decizia şi a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia avută, cu plata drepturilor de care a fost lipsit în sumă de 40.390.525 lei şi în continuare până la integrarea efectivă pe post.
Ambele părţi au declarat recurs, iar Tribunalul Botoşani prin Decizia nr. 787 din 26 iunie 2002, a respins recursul declarat de unitate ca nefondat şi a admis recursul contestatorului şi a modificat sentinţa recurată în sensul că a obligat unitatea intimată la plata sumei de 20 milioane lei cu titlu de daune morale, astfel că Direcţia de Sănătate Publică Botoşani a fost obligată către contestator la suma totală de 105.494.524 lei.
Prin ordinul nr. 781/2001, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a imputat contestatorilor T.C. suma de 77.148.148 lei şi O.C. suma de 28.346.380 lei, reprezentând drepturi salariale, cheltuieli de judecată şi daune morale acordate lui A.G. pentru perioada cât a avut contractul de muncă desfăcut disciplinar.
Împotriva ordinului de imputare, contestatorii au făcut acţiune la Colegiul jurisdicţional Botoşani, soluţia obţinută fiind de admitere şi de anulare a ordinului contestat, soluţie ce a fost confirmată prin respingerea recursului jurisdicţional de către secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Conform art. 136 alin. (3) C. muncii, persoana care cu rea credinţă a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de muncă, răspunde material, disciplinar şi, după caz, penal.
În speţă, măsura desfacerii contractului de muncă de către conducerea unităţii s-a desfăcut în baza anchetei administrative ale cărei concluzii au fost dezbătute şi în final aprobate de către Consiliul de Administraţie al Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani care a hotărât în acest sens.
Avizul, chiar consultativ, dat de Consiliul de Administraţie directorului pentru desfacerea contractului de muncă al unui angajat, demonstrează că directorul a pus în discuţie acestui organ măsurile disciplinare propuse.
Instanţele civile au dispus reintegrarea în muncă a lui A.G., dar nu au exclus existenţa unor abateri, de aici rezultă că măsura desfacerii contractului de muncă nu a fost luată cu rea credinţă, aşa cum se prevede în art. 136 alin. (3) C. muncii, pentru a se putea imputa conducerii instituţiei sau altor persoane suma plătită ca despăgubiri celui în cauză.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în prezent Ministerul Sănătăţii, împotriva deciziei nr. 373 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 327/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3272/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|