CSJ. Decizia nr. 3346/2003. Contencios. Anulare aviz Barou si decizii U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3346/2003
Dosar nr. 1928/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 februarie 2003, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Dolj şi U.A.R., anularea avizului nefavorabil emis de primul pârât la 14 decembrie 2001, precum şi a deciziilor nr. 1303 din 22 martie 2002 şi nr. 8965 din 14 decembrie 2002, ale Comisiei Permanente şi Consiliului U.A.R. şi obligarea pârâţilor să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că în mod eronat i s-a respins cererea de intrare în profesia de avocat, în considerarea dispoziţiilor art. 28 şi 32 din Statutul profesiei de avocat, deoarece aceste prevederi contravin Legii nr. 51/1995, şi în ceea ce îl priveşte, îndeplineşte toate cerinţele legale, pentru a fi primit în Baroul Dolj, având o vechime de 44 ani în funcţia de judecător.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 104 din 26 martie 2003, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a obligat pârâţii să-l primească pe reclamant, în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a stabilit că reclamantul întruneşte cerinţele art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru a fi primit în profesie, cu scutire de examen, care prevalează în raport cu Statutul profesiei de avocat, reţinând că refuzul pârâţilor de a-l primi în această profesie, îi vatămă drepturile recunoscute de lege.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen şi legal timbrat, pârâţii Baroul Dolj şi U.A.R.
Ca motive de casare, recurenţii au invocat, în esenţă, nelegalitatea hotărârii recurate, susţinând că prima instanţă a ignorat în mod nejustificat forţa juridică a normelor Statutului profesiei de avocat, fiind exagerată interpretarea potrivit căreia art. 28 pct. 9 din Statut, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată.
În fapt, prin prevederile art. 28 pct. 9 din Statut, s-a urmărit atât ocrotirea drepturilor persoanelor care, la o vârstă respectabilă, solicită primirea în profesia de avocat, cum e cazul intimatului-reclamant, cât şi a celor care exercită deja profesia.
Criticile formulate sunt nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani".
Aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond – aspect, de altfel, necontestat nici de recurenţi – intimatul-reclamant se încadrează în aceste dispoziţii, având o vechime în funcţie de judecător de 44 ani şi nu există alte impedimente care să-l facă incompatibil cu profesia de avocat.
Este adevărat că aceste dispoziţii sunt supletive, însă de la acestea nu se poate deroga, în sensul îngrădirii acestei posibilităţi, prin norme statutare ale profesiei.
Astfel, se constată că prin prevederile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, care stipulează că „persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, poate formula cererea de primire cu cel puţin 5 ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte", s-a modificat, practic, norma legală, în sensul restrângerii nepermise a unor posibilităţi prevăzute de lege.
Aşa fiind, actele administrative supuse cenzurii pe cale de contencios administrativ şi care se întemeiază exclusiv pe aceste dispoziţii, se vădesc a fi subiective şi discreţionare, fiind în mod întemeiat, anulate de prima instanţă.
Ca atare, sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul celor expuse şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Baroul Dolj şi U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 104 din 26 martie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3345/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3347/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
