CSJ. Decizia nr. 3396/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3396/2003
Dosar nr. 600/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 74 din 12 iunie 2002, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa a respins contestaţia formulată de R.T. împotriva deciziei de imputare nr. 213 din 24 aprilie 2000, întocmită de Direcţia Silvică Dâmboviţa, pentru suma de 25.883.575 lei.
Recursul jurisdicţional declarat împotriva acestei sentinţe de către contestatorul R.T., a fost admis prin Decizia nr. 670 din 29 noiembrie 2002, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Instanţa de recurs jurisdicţional a casat sentinţa nr. 74 din 12 iunie 2002 şi a admis în parte contestaţia, menţinând Decizia de imputare pentru suma de 8.711.180 lei, cu motivarea că răspunderea pentru lipsurile în gestiune aparţine contestatorului, în calitate de gestionar, numai pentru valoarea reală a prejudiciului, dovedită cu cele două expertize efectuate în cauză.
Împotriva deciziei nr. 670 din 29 noiembrie 2002 şi în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, au declarat recurs atât contestatorul R.T., cât şi intimata Direcţia Silvică Dâmboviţa.
În recursul declarat de contestator s-a susţinut că instanţele Curţii de Conturi au înlăturat neîntemeiat concluziile celor două expertize, care au stabilit un prejudiciu în sumă de 6.795.640 lei şi în răspunderea solidară a şefului de district şi a ajutorului său, care nu au luat măsurile corespunzătoare, prevăzute în atribuţiile lor de serviciu prin cap. 2 din Regulamentul de pază a fondului forestier. Contestatorul a arătat, de asemenea, că a fost greşit menţinută Decizia de imputare pentru sumele de 1.009.420 lei, 443.748 lei şi 357.340 lei, deşi intimata nu a dovedit că a plătit de două ori manopera şi carburanţii şi nici faptul că, în magazia unităţii, se aflau la data respectivă carburanţi şi lubrifianţi.
Recurenta Direcţia Silvică Dâmboviţa a solicitat casarea deciziei atacate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că a fost dovedită culpa contestatorului pentru întregul prejudiciu de 25.883.575 lei, evaluat conform Anexei nr. 2 din Legea nr. 81/1993, în raport cu preţul masei lemnoase, la data constatării pagubei şi nu pe baza preţului mediu valabil la data producerii pagubei, cum nelegal a stabilit instanţa de recurs jurisdicţional.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul R.T., pentru următoarele considerente:
Decizia de imputare nr. 213 din 24 aprilie 2000 a fost corect menţinută de instanţa de recurs jurisdicţional pentru suma de 8.711.180 lei, reţinută ca fiind valoarea reală a prejudiciului, reprezentând un număr de 1.105 cioate nejustificate cu ocazia inspecţiei efectuate de direcţia intimată în luna martie 2000 la cantonul nr. 7 Valea lui Dade, aflat în gestiunea contestatorului.
Valoarea pagubei s-a stabilit pe baza concluziilor celei de-a doua expertize de specialitate, efectuată în dosar la colegiul jurisdicţional.
Atât în prezentul recurs, cât şi în recursul jurisdicţional, contestatorul a recunoscut că în patrimoniul direcţiei intimate s-a produs o pagubă în valoare de 6.795.640 lei, reprezentând contravaloarea cioatelor nejustificate, dar a solicitat ca răspunderea sa să fie stabilită în solidar cu şeful de district, cu ajutorul şefului de district şi să fie exonerat de plata diferenţei de 1.915.450 lei, până la suma de 8.711.180 lei, care a fost constată ca pagubă reală prin cel de-al doilea raport de expertiză.
Cererea contestatorului de reducere a sumei imputate de la 8.711.180 lei, la 6.795.640 lei, este neîntemeiată, întrucât concluziile, în acest sens, cuprinse atât în primul raport de expertiză, cât şi în răspunsurile celui de-al doilea expert, la obiecţiunile formulate de părţi, nu corespund probelor administrate în cauză. Astfel, se reţine că ambii experţi au scăzut din valoarea pagubei suma de 1.191.450 lei reprezentând contravaloarea cioatelor de stejar mai vechi de 3 ani, pentru care s-a considerat că a intervenit prescripţia răspunderii materiale, dar nu s-a avut în vedere că în contestaţie nu s-au formulat asemenea apărări şi contestatorul nu a susţinut o vechime mai mare de 2-3 ani pentru cioatele de stejar, nejustificate la controlul din martie 2000.
Susţinerea contestatorului privind răspunderea solidară cu şeful de district şi cu ajutorul şefului de district, este, de asemenea, nefondată.
Contestatorul a depus la Direcţia Silvică Dâmboviţa, raportul nr. 3.540 din 17 aprilie 2000, cu privire la deficienţele existente în cantonul aflat în paza sa, dar acest raport este ulterior controlului de gestiune şi inspecţiei efectuate în cantonul respectiv, pentru predarea gestiunii, când s-a constatat existenţa unei pagube, în cuantumul precizat anterior.
În atare situaţie, instanţa de recurs jurisdicţional a aplicat corect dispoziţiile Regulamentului pentru paza fondului forestier, aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al Ministerului Silviculturii, reţinând că direcţia intimată, prin reprezentaţii săi, a luat măsurile necesare pentru paza cantonului nr. 7, iar contestatorul răspunde material pentru arborii tăiaţi, scoşi din rădăcini, distruşi, degradaţi ilegal sau sustraşi, pe care nu i-a justificat la data predării gestiunii cu procese-verbale de constatare a contravenţiilor sau infracţiunilor.
Celelalte susţineri din recurs privind inexistenţa pagubei pentru sumele de 1.009.420 lei, 443.748 lei şi 357.340 lei, sunt lipsite de obiect, deoarece toate aceste sume au fost scăzute din valoarea prejudiciului.
Menţinând Decizia de imputare în limita sumei de 8.711.180 lei şi care reprezintă contravaloarea cioatelor nejustificate, instanţa de recurs jurisdicţional a înlăturat răspunderea materială a contestatorului pentru diferenţa de sumă până la 25.883.575 lei.
În consecinţă, în suma de plata căreia a fost exonerat contestatorul, au fost incluse şi sumele de 1.009.420 lei, 443.748 lei şi 357.340 lei, reprezentând contravaloare manoperă, carburanţi şi lubrifianţi.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul R.T.
Recursul declarat de Direcţia Silvică Dâmboviţa va fi anulat ca netimbrat, constatându-se că nu s-au achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate, conform art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. II lit. m) din Anexa la HG nr. 752/1999 şi art. 3 din Legea nr. 123/1997, pentru calea de atac exercitată. Nefiind îndeplinită obligaţia direcţiei recurente de a plăti taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, Curtea va aplica dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 123/1997, în temeiul cărora va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Direcţia Silvică Dâmboviţa, împotriva deciziei nr. 670 din 29 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Respinge recursul declarat de Radu Traian împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3395/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3398/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
