CSJ. Decizia nr. 3443/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 3443/2003

Dosar nr. 1943/2003

Şedinţa publică din 23 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 204/2003 pronunţată la data de 12 martie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a dispus anularea hotărârii nr. 6916 din 22 ianuarie 2003 adoptată de Comisia de aplicare a OG nr. 105/1999, pârâta fiind obligată să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 25 decembrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2003.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 25 decembrie 1943, dobândind calitatea de refugiat pe care o aveau părinţii săi, refugiaţi din Chişinău, în Timişoara, împreună cu fratele reclamantului, S.E., urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, prin Dictatul de la Viena, astfel că a căpătat şi el statutul de refugiat.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit legea, copiii născuţi în perioada refugiului părinţilor lor, nefiind enumeraţi de art. 1 din OG nr. 105/1999.

A mai susţinut că instanţa nu a ţinut seama de HG nr. 127/2002. Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat în sensul acestui act normativ, este necesar ca datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, or, intimatul nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Timişoara. De asemenea, intimatul nu a suferit persecuţii din motive etnice, localitatea Timişoara aparţinând Statului român.

Recursul este fondat.

Potrivit OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice şi care se află în una din cele 6 situaţii enumerate.

Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români care au avut de suferit persecuţii exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată fiind înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, din această categorie făcând parte copiii care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii etnice.

Or, din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamantul s-a născut în localitatea Timişoara la 25 decembrie 1945, în afara perioadei de 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, pentru care Legea nr. 189/2000 acordă drepturi celor persecutaţi din motive etnice.

Cum reclamantul s-a născut după această dată, nu se încadrează în prevederile legii, motiv pentru care recursul se vădeşte fondat, iar sentinţa pronunţată, netemeinică şi nelegală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 204 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3443/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs