ICCJ. Decizia nr. 3722/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE JUSTIŢIE ŞI CASAŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3722/2003
Dosar nr. 2309/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Z.R. a formulat acţiune la data 11 martie 2003, împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 4453 emisă la 17 octombrie 2002, de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască drepturile acordate prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
A precizat că părinţii săi, P.V. şi V.P. au fost obligaţi, din motive etnice, să se refugieze din oraşul Dej, în oraşul Arad, de la 3 februarie 1941, până la 6 iunie 1945, că în această perioadă de refugiu s-a născut la 15 februarie 1942 în Arad.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 422 din 16 aprilie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 4453/2002 şi a obligat-o să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată şi să i se acorde drepturile legale începând cu 1 noiembrie 2002.
A reţinut instanţa de fond, sesizată cu soluţionarea cauzei, că minorul născut în perioada de refugiu al părinţilor, are acelaşi statut juridic, de persoană refugiată şi cum reclamanta s-a născut la 15 februarie 1942, părinţii fiind obligaţi să se refugieze pe motive etnice, au drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii a judeţului Cluj, criticând-o ca nelegală, instanţa interpretând şi aplicat legea, că reclamanta fiind născută la Arad, nu şi-a schimbat domiciliul, că nu a avut de suferit persecuţii pe motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990, drepturile compensatorii pentru consecinţele negative, produse de restricţiile şi privaţiunile la care au fost supuse unele persoane, se cuvin tuturor acestora, indiferent de vârstă. Această concluzie se desprinde atât din cuprinsul textelor sus-menţionate, care se coroborează cu art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cât şi din intenţia legiuitorului, şi în cauză, se justifică aplicarea prevederilor enunţate, având în vedere că domiciliul copilului minor a fost la părinţii lui, represiunea aplicată părinţilor a fost de natură să producă consecinţe negative sub aspect material şi moral, şi asupra copilului minor, născut ulterior sau în timpul refugiului.
A exclude de la beneficiul legii pe copii minori care au avut de suferit alături de părinţii lor, înseamnă a face o discriminare care nu este în concordanţă cu spiritul şi scopul urmărit de această lege, cu caracter reparator.
Aşa fiind, reclamanta nu poate avea decât calitatea părinţilor săi, de strămutat – refugiat, urmând să primească drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală; pe cale de consecinţă urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 422 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3720/2003. Contencios. Anulare ordin M.I.... | ICCJ. Decizia nr. 3723/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
