ICCJ. Decizia nr. 3720/2003. Contencios. Anulare ordin M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3720/2003
Dosar nr. 2274/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa nr. 480, pronunţată la data de 9 aprilie 2003 în dosarul nr. 187/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, pentru anularea Ordinului nr. II/04604 din 31 decembrie 2002 emis de şeful acestui minister.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, prin actul administrativ atacat, Ministrul de Interne a dispus destituirea reclamantului din funcţia de agent principal de poliţie, din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş şi încetarea raporturilor de serviciu, ca urmare a săvârşirii de către acesta a unei abateri disciplinare ce a constat în neglijenţă gravă, manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Respingând acţiunea formulată de reclamant, instanţa a reţinut în considerentele hotărârii că actul administrativ atacat este legal, fiind emis cu respectarea prevederilor art. 59, art. 61 şi art. 66 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, iar sancţiunea aplicată este temeinică şi corespunzătoare gravităţii abaterii disciplinare comise.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul, criticând-o, în esenţă, astfel:
- soluţia este casabilă în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind pronunţată cu încălcarea legii, adică a prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, Consiliul de disciplină de la nivelul inspectoratului judeţean aprobând la 2 decembrie 2002, sancţiunea suspendării din funcţie pe timp de o lună, astfel că sancţiunea destituirii luată prin Ordinul nr. II/04604 din 31 decembrie 2002, apare ca fiind nelegală;
- soluţia este casabilă în condiţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanţa nepronunţându-se asupra unei dovezi hotărâtoare, trecând peste cererea sa, de a fi depus în cauză dosarul de cercetare;
- soluţia este casabilă în condiţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa reţinând în mod greşit că sancţiunea aplicată concordă cu aprecierile generale negative ale activităţii sale, deşi cercetarea s-a făcut în legătură cu o singură abatere disciplinară.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că sancţiunea aplicată prin actul administrativ, aşa cum rezultă din raportul înaintat de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş, către Ministerul de Interne, precum şi din Hotărârea din 2 decembrie 2002 a Consiliului de disciplină, la nivelul acelui inspectorat judeţean, a fost aplicată pentru comiterea abaterilor disciplinare din noaptea de 4 noiembrie 2002, când a intrat în post folosind autoturismul proprietate personală, încălcând ordinul nr. S/114 din 28 mai 2001 al Inspectoratului General al Poliţiei şi ca urmare a unei neglijenţe grave, a pierdut carnetul postului care conţinea date cu caracter secret.
Este adevărat că prin hotărârea amintită, Consiliul de disciplină a hotărât menţinerea în activitate şi sancţionarea cu suspendarea din funcţii pe timp de o lună a recurentului, dar şeful inspectoratului a propus ministrului, sancţiunea destituirii din funcţie, având în vedere şi activitatea anterioară a acestuia.
Dar, potrivit prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, consiliile de disciplină care se constituie şi funcţionează pe lângă şefii unităţilor de poliţie, au caracter consultativ, nu deliberativ, astfel că acestea nu au competenţa să ia măsuri de sancţionare, ci să le propună şefilor unităţilor de poliţie.
Astfel fiind, prima critică potrivit căreia, sancţiunea destituirii ar fi nelegală, fiind o a doua sancţiune aplicată pentru aceiaşi abatere disciplinară, este lipsită de temei legal, hotărârea Consiliului de disciplină având valoarea juridică a unei propuneri consultative care, în cauza de faţă, nu a fost însuşită de cel de drept să aplice sancţiunea.
Nici a doua critică nu este întemeiată, Ministerul de Interne transmiţând, în copie xerox, toate actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat, fiind avute în vedere de instanţă, la adoptarea soluţiei.
De fapt, la termenul din 9 aprilie 2003, când cauza a fost judecată în fond, reclamantul a precizat că nu mai are cereri sau acte de depus.
A treia critică formulată nu este, de asemenea, întemeiată, instanţa de fond, reţinând în considerentele hotărârii pronunţate că actul administrativ atacat este legal şi temeinic, a motivat că sancţiunea aplicată pentru abaterea disciplinară reţinută în sarcina recurentului-reclamant este corect individualizată, referindu-se şi la prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.
Astfel, potrivit acestor prevederi, la stabilirea sancţiunii se va ţine seama nu numai de împrejurările, gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare săvârşite, dar şi de activitatea desfăşurată anterior de poliţist.
În concluzie, reţinând că motivele invocate sunt neîntemeiate şi că sentinţa atacată, precum şi actul administrativ sunt temeinice şi legale, urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei civile nr. 480 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3718/2003. Contencios. Refuz raspuns sesizari.... | ICCJ. Decizia nr. 3722/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
