ICCJ. Decizia nr. 380/2003. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.380
Dosar nr.2124/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat, pe calea acţiunii în contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii S.C."A" SA Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Turismului, anularea integrală a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise în favoarea pârâtei S.C."A" SA Râmnicu Vâlcea, după cum urmează: certificatul seria M.08 nr.1103 din 6 iunie 2002, pentru un teren situat în Râmnicu Vâlcea, în suprafaţă de 20.663,02 mp, aferent activului „C.O." ; certificatul seria M.08 nr.1102 din 6 iunie 2002, pentru un teren în suprafaţă de 15.618,17 mp aferent activului „S.B."; certificatul seria M.08 nr.1101 din 6 iunie 2002, pentru un teren în suprafaţă de 276 mp. aferent activului „C.O.". Totodată, a cerut obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în certificatele de atestare a dreptului de proprietate a căror anulare o solicită şi că terenurile respective fac parte din domeniul public al municipiului, atestat prin HG nr. 1362/2001, publicată în M. Of. nr. 281 bis/2002.
A mai susţinut că certificatelecontestate au fost emise cu încălcarea flagrantă a prevederilor HG nr. 834/1991, modificată şi completată prin HG nr. 468/1998, fiind obţinute în modfraudulos de societatea comercială pârâtă, care nu a avut înscrise în patrimoniu aceste terenuri.
A precizat că hotărârea prin care fusese admisă acţiunea în constatare a S.C."A."SA Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă irevocabil.
A apreciat că pârâtul Ministerul Turismului nu putea emite în mod legal certificatele de atestare a dreptului de proprietate pentru respectivele terenuri,deoarece erau în proprietate publică şi aveau regimul juridic al acesteia.
În fine, a susţinut că s-a adresat cu plângere prealabilă Ministerului Turismului, însă până la data introducerii acţiunii nu a primit nici un răspuns.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.45/F-C din 12 martie 2003, a respins acţiunea reclamantului,ca tardiv formulată, excepţie ce a fost formulată de cei doi pârâţi, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr.29/1990, deoarece, având în vedere că pârâtul Ministerul Turismului nu i-a datnici un răspuns cu privire la reclamaţia pe care a formulat-o consideră că sesizarea instanţei nu trebuia făcută în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în acela de 1 an, prevăzut de art.5 alin.ultim din aceeaşi lege.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Urmarea căii legale presupune respectarea prevederilor art. 5 din aceeaşi lege care stabilesc obligativitatea efectuării unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului saula autoritatea ierarhic superioară celei emitente, termenele în care urmează a se efectua această procedură şi termenul de sesizare a instanţei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, cel ce se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege,înainte de a cere instanţei anularea actului, se va adresa, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, autorităţii emitente.
Dacă autoritatea emitentă nu răspunde petentului în termen de 30 de zile de la primirea contestaţiei sau cel în cauză nu este mulţumit de soluţia dată, se poate adresa instanţei în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului.
În situaţia în care reclamaţia nu este rezolvată de autoritatea emitentă a actului în termenul de 30 de zile sus-menţionat, persoana ce se consideră vătămată se poate adresa cu acţiune instanţei de contenciosadministrativ în termen de 30 de zile de la data când reclamaţia trebuia rezolvată.
În speţă, reclamantul s-a adresat cu contestaţie organului emitent al actelor de atestare a dreptului de proprietate, la data de 7 octombrie 2002, potrivit dovezii din dosarul de fond, dată de la care încep să curgă termenele de 30 de zile prevăzute în art. 5 alin. (1) şi(4) din legea menţionată.
Având în vedere că acţiunea a fost introdusă de reclamantă abia la 17 ianuarie 2003 şi că în cauză nu este aplicabilă dispoziţia art. 5 alineatul final al legii invocată în recurs, se susţine fără temei că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că prima instanţă corect a respins acţiunea ca tardiv introdusă,motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 45/F-C din 12martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3683/2003. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3871/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
