ICCJ. Decizia nr. 3803/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3803/2003
Dosar nr. 2343/2003
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 martie 2003 reclamanta T.M.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 4481 din 14 martie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Bihor – Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 190/CA/2003 – P din 12 mai 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată, a obligat pârâta să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că intimata-reclamantă nu aparţine sferei de adresabilitate a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, dar numai în limitele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile enumerate de lege.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Intimata-reclamantă se încadrează în situaţie expusă, fiind născută ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să re refugieze din localitatea de domiciliu, împărtăşind suferinţele familiei, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Sub aspectul perioadei pentru care intimata-reclamantă beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, sentinţa instanţei de fond nu este, însă, corectă, întrucât nu precizează cu exactitate în dispozitivul hotărârii, perioada pentru care i se recunoaşte acesteia calitatea de beneficiară a legii. În plus, în considerentele sentinţei se arată că acţiunea va fi admisă în sensul solicitat, iar din cererea intimatei-reclamante rezultă că aceasta a solicitat recunoaşterea dreptului pentru perioada 15 octombrie 1940 – 20 iulie 1945.
Cum, însă, intimata-reclamantă s-a născut la 15 octombrie 1944, iar legislaţia aplicabilă prevede ca dată limită a perioadei beneficiului dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, aceea de 6 martie 1945, se constată că intimata-reclamantă beneficiază de drepturile conferite de lege pentru perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945.
Prin urmare, în raport cu actele normative incidente cauzei şi a situaţiei de fapt reţinute, se va admite recursul, în sensul celor mai sus arătate şi se va modifica sentinţa atacată, precizându-se perioada beneficiului dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 190/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte perioada beneficiului dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3804/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
