ICCJ. Decizia nr. 3804/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3804/2003
Dosar nr. 2344/2003
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2003 la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4694 din 21 martie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi OG nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2003, precum şi al HG nr. 127/2000 privind aplicarea Normelor de aplicare a OG nr. 105/1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta C.M. a învederat că părinţii săi au fost strămutaţi din motive etnice. din localitatea de domiciliu Vadul Crişului. în localitatea Zece Hotare. Raionul Alba. judeţul Bihor. începând cu luna mai 1942. până în septembrie 1945, unde s-a născut la data de 12 octombrie 1943.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 191/CA/2003 - P din 12 mai 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 4694 din 21 martie 2003 şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, în sensul solicitat.
În considerentele sentinţei pronunţate, prima instanţă a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o alta din afara teritoriului ocupat, este o modalitate de persecuţie etnică şi că această persecuţie a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea celor strămutaţi, de folosinţa locuinţei lor, ca şi de cea a bunurilor. Totodată, instanţa a apreciat că şi copii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu aceştia, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul, şi care este cuprinsă între data naşterii şi data retrocedării teritoriului românesc, când a încetat motivul strămutării.
Sentinţa a fost recurată de către Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Prin motivele de casare formulate în scris, recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că strămutarea din localitatea de domiciliu, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie, precum şi faptul că reclamanta nu era născută la data refugiului, deci nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, de educaţie, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.
Drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt enumerate generic în conţinutul art. 101, 105, 107 ş.a. C. fam., texte aflate sub Titlul III privind „Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă şi a altor persoane" din acelaşi cod.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, ca şi, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecţie, ajutor şi pază a părinţilor faţă de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinţii săi, precum şi că orice separare de aceştia nu este validă decât în cazuri de excepţie, anume prevăzute de lege şi reglementate de lege.
Din această perspectivă, soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect şi uman de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Sub aspectul perioadei pentru care reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, sentinţa instanţei de fond este criticabilă, întrucât nu precizează cu exactitate perioada de refugiu, arătându-se în considerentele hotărârii că admite acţiunea reclamantei în sensul solicitat.
Ori reclamanta, prin petitul acţiunii introductive de instanţă, a solicitat să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pe perioada refugiului părinţilor săi, respectiv mai 1942 - septembrie 1945.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, însă, că reclamanta s-a născut la data de 12 octombrie 1943, dată de la care se naşte dreptul său la îndemnizaţia prevăzută de actul normativ menţionat, până la 6 martie 1945 ,dată la care a încetat statutul său de refugiat.
În raport cu actele normative incidente cauzei şi a situaţiei de fapt reţinută, recursul urmează a fi admis, modificată sentinţa atacată, în sensul că reclamanta beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 – 6 martie 1945, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 191/CA/2003 - P din 12 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte perioada beneficiului dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 12 octombrie 1943 - 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3806/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
