CSJ. Decizia nr. 409/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 409/2003
Dosar nr. 1384/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta S.I. chemat în judecată pe pârâţii Banca Naţională Română şi Guvernatorul E.G., pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea Ordinului nr. 636/2000, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost eliberată din funcţia de şef birou la Direcţia Decontări Bancare, ca urmare a reorganizării activităţii de plăţi şi decontări bancare, ca urmare a unor represalii asupra personalului din această direcţie, care s-au opus la executarea unor dispoziţii ilegale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 139/2001, a admis acţiunea şi a dispus reîncadrarea reclamantei, în funcţia de şef birou la Serviciul Viramente din cadrul Oficiului Central de Plăţi şi Decontări Bancare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut calitatea de funcţionar public a reclamantei, faptul că în speţă nu a avut loc o reorganizare efectivă şi că pârâta nu a oferit un loc de muncă, corespunzător reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Banca Naţională a României.
În motivarea recursului, recurenta–pârâtă a susţinut, în principal, că instanţa competentă în soluţionarea cauzei nu este Curtea de Apel Bucureşti, ci Tribunalul Bucureşti, dată fiind natura litigiului, respectiv litigiu de muncă: iar în subsidiar, a susţinut că în cadrul Băncii Naţionale a României a avut loc o reorganizare efectivă şi că în mod greşit s-a dispus reîncadrarea reclamantei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 - 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se va arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, „funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin hotărârea guvernului".
În Legea nr. 188/1999 nu există nici o menţiune cu privire la Banca Naţională a României, iar potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 101/1998, privind Statutul Băncii Naţionale a României, salariaţii băncii sunt angajaţi în baza unui contract individual de muncă, în timp ce funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea în baza unui act de autoritate, respectiv ordin sau dispoziţie de numire în funcţia publică.
De altfel, Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, are personalitate juridică, iar statutul său este aprobat printr-o lege specială, Legea nr. 101/1998. La elaborarea Statutului Băncii Naţionale a României s-a avut în vedere independenţa instituţională şi financiară băncii centrale, în raport cu celelalte instituţii ale statului, aceasta independenţă fiind o cerinţă obligatorie prevăzută de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi prin dispoziţiile Tratatului de la Maastricht, vizând politica economică şi monetară.
Rezultă, aşadar, că Banca Naţională a României nu este prevăzută în anexa la Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, iar salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, nefiind numiţi în funcţia publică, în conformitate cu prevederile Statutului funcţionarilor publici.
Aşa fiind, cauza dedusă judecăţii este un litigiu de muncă, în legătură cu încetarea contractului individual de muncă, astfel cum este definit în prevederile art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999, privind soluţionarea conflictelor de muncă.
În consecinţă, recursul va fi admis, sentinţa, casată şi cauza trimisă spre soluţionare, instanţei competente material, conform dispoziţiilor art. 2 lit. b1) C. proc. civ., respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă.
Constatând că instanţa care a soluţionat cauza, nu era competentă material să judece, toate celelalte critici care vizează fondul cauzei, vor fi avute în vedere, cu ocazia rejudecării în faţa instanţei competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Banca Naţională a României, împotriva sentinţei civile nr. 139 din 8 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4084/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 41/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
