ICCJ. Decizia nr. 4084/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4084
Dosar nr. 3653 /200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2003
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 iunie 2003, reclamantul G.D. a chemat în judecată pe pârâta C.N.V.M., solicitând anularea ordonanţei nr. 98 din 6 iunie 2003 prin care a fost sancţionat cu interdicţia de a desfăşura activităţi pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani.
În motivarea cererii, s-a învederat că în urma controlului efectuat de pârâtă la 5 noiembrie 2002, s-a dispus suspendarea autorizaţiei de funcţionare a I.R.I. SA, precum şi sancţionarea reclamantului, în calitate de director general şi membru al consiliului de administraţie al institutului.
Reclamantul a mai arătat că sancţiunea ce i-a fost aplicată este atât nelegală, fiind dispusă cu încălcarea prevederilor art. 179 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, cât şi neîntemeiată, fiind deja sancţionat cu avertisment scris prin ordonanţa nr. 351 din 6 decembrie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, sesizată cu judecarea cauzei, a dispus prin sentinţa civilă nr. 1226 din 3 septembrie 2003 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Supreme de Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordonanţa contestată de reclamant constituie un act administrativ individual de natura celor reglementare prin OUG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, întrucât a fost emis cu privire la interpretarea reglementărilor adoptate de pârâtă potrivit statutului său de funcţionare.
Examinând cauza, curtea reţine că, în raport de obiectul acţiunii, competenţa materială de judecată aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, reclamantul G.D. a sesizat instanţa solicitând anularea actului emis de pârâtă la 6 iunie 2003 prin care i s-a aplicat sancţiunea interdicţiei de a desfăşura activităţi pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani, temeiurile de drept invocate de C.N.V.M în cuprinsul ordonanţei fiind prevederile art. 2, art. 7 alin. (1) şi (4) şi art. 9 alin. (2) din OUG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002 şi respectiv art. 173 lit. b) pct. 4 şi art. 185 alin. (1) din OUG nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002.
OUG nr. 25/2002 privind aprobarea statutului C.N.V.M. prevede în art. 7 prerogativele şi categoriile de acte ce pot fi adoptate de această autoritate administrativă, în alin. (6) fiind menţionată categoria actelor privind interpretarea oficială a tuturor normelor juridice emise de C.N.V.M., aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate.
Acelaşi text de lege, art. 7 alin. (7) astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 514/2002, prevede expres doar calea de atac împotriva actelor individuale emise de C.N.V.M. cu privire la interpretările arătate la alin. (6), care pot fi atacate cu recurs la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin ordonanţa ce formează obiectul prezentului litigiu nu s-a realizat de către pârâtă o interpretare oficială a unor reglementări emise de C.N.V.M., ci s-a dispus sancţionarea reclamantului, în calitate de director şi membru în consiliul de administraţie al unei societăţi de valori mobiliare.
În aceste împrejurări, dispoziţiile art. 7 alin. (7) din OUG nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 514/2002, care prevăd competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea recursurilor, nu sunt aplicabile.
Întrucât nici acest act normativ, nici OUG nr. 28/2002 sau Legea nr. 525/2002 de aprobare a ordonanţei nu cuprind dispoziţii speciale în materia căilor de atac formulate împotriva celorlalte acte administrative emise de C.N.V.M., decizii, ordonanţe, atestate, avize, devin aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale se judecă de Curţile de apel.
În cauză, C.N.V.M. fiind o autoritate administrativă autonomă centrală care îşi exercită prerogativele pe întreg teritoriul României, actele administrative emise în îndeplinirea atribuţiilor sale pot fi atacate la Curtea de Apel.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite acţiunea formulată de G.D. privind anularea ordonanţei nr. 98 din 6 iunie 2003 a C.N.V.M. spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4081/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 409/2003. Contencios → |
|---|
