CSJ. Decizia nr. 410/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 410/2003
Dosar nr. 1385/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2000, reclamanta D.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României – E.I.G., să se dispună anularea Ordinului nr. 632 din 18 octombrie 2000, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a menţionat că a îndeplinit funcţia de şef serviciu până la data de 18 octombrie 2000, la Direcţia Decontări Bancare, direcţie care, începând cu 17 octombrie 2000, a fost desfiinţată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie, în locul ei fiind înfiinţată o nouă structură, cu denumirea Oficiului Central de Plăţi şi Decontări Interbancare.
Urmare a acestei modificări, i s-a desfăcut contractul de muncă prin ordinul contestat. A cerut anularea acestuia, reîncadrarea în funcţia deţinută, cu obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, începând cu data de 18 octombrie 2000, până la efectiva reîncadrare, precum şi la beneficiul nerealizat şi daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 140 din 8 februarie 2001, a admis în parte acţiunea, a dispus anularea Ordinului nr. 632 din 18 octombrie 2000, a dispus reîncadrarea reclamantei, în funcţia de şef serviciu Compensare din cadrul Oficiului Central de Plăţi şi Decontări Bancare.
A dispus obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, cuvenite reclamantei de la data de 18 octombrie 2000, până la reîncadrarea efectivă, inclusiv prime, majorări salarii, al 13-lea salariu.
S-au respins ca neîntemeiate, cererile referitoare la daune morale şi beneficiu nerealizat şi la publicarea sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, că, în speţă, nu a avut loc o reducere efectivă de posturi, de natura celui ocupat de reclamantă, iar, pe de altă parte, pârâţii nu şi-au îndeplinit nici obligaţia legală de a-i oferi un post corespunzător, reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, pârâta Banca Naţională a României, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, susţinând, în principal, admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la instanţa specializată în litigii de muncă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, greşit fiind soluţionată contestaţia, ca o acţiune de competenţa instanţei de contencios administrativ.
În subsidiar, a mai susţinut că, în cauză, a avut loc totuşi o reducere a postului deţinut de reclamantă.
Analizând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu reglementările legale incidente, se constată că acesta este fondat.
În conformitate cu reglementarea din art. 3 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici – funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la lege, iar această anexă se poate completa prin hotărâre de guvern.
De reţinut este locul pârâtei, Banca Naţională a României, în rândul instituţiilor centrale, anume că este banca centrală a statului, având personalitate juridică, cu statut propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin lege specială, că nu este instituţie bugetară, iar conform Legii nr. 101/1998, de organizare şi funcţionare a Băncii Na’ionale a Rom/niei, aceasta are ca obiect de activitate, elaborarea, aplicarea şi răspunderea faţă de politica monetară, valutară, de credit de plăţi, precum şi autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, urmăreşte funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă.
Este evident că prin Statutul Băncii Naţionale, s-a avut în vedere realizarea independenţei instituţionale şi financiare, în raport cu celelalte instituţii, ca o cerinţă obligatorie impusă prin Statutul sistemului european al Băncilor Centrale, dar şi prin dispoziţiile ce vizează Uniunea Economică şi Monetară.
Banca Naţională a României nu figurează în anexa la Legea nr. 188/1999, a funcţionarilor publici, iar salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, astfel că nici reclamanta nu are această calitate, aşa cum precizează şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în adresa nr. 10292 din 31 iulie 2002.
Faţă de aceste considerente, rezultă că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unui litigiu de muncă, în legătură cu desfacerea contractului de muncă, astfel cum acesta este definit în Legea nr. 168/1999, privind soluţionarea conflictului de muncă.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei D.L., revine conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ., Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, şi nu Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Fiind soluţionată cauza de o instanţă ce nu avea competenţă materială, se va admite recursul şi se va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, conform prevederilor art. 313 teza finală şi art. 2 lit. b1) C. proc. civ.
Criticile de fond ale recursului vor fi avute în vedere de instanţă, ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Banca Naţională a României, împotriva sentinţei civile nr. 140 din 8 februarie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 41/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4103/2003. Contencios. Anulare dispozitii din... → |
|---|
