ICCJ. Decizia nr. 4175/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4175/2003
Dosar nr. 2537/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ ,la data de 4 martie 2003, reclamanta Z.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 2849 din 30 ianuarie 2003 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi implicit, recunoaşterea calităţii de beneficiară al dispoziţiilor respectivului act normativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în oraşul Ismail din Basarabia – România, pe data de 12 aprilie 1918, unde a trăit până la ocupaţia sovietică şi că, pentru a supravieţui unei deportări aproape sigure, s-a refugiat în România în anul 1940, iar în anii 1940 şi 1944 a avut calitatea de refugiat. În consecinţă, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 548 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de Z.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a dispus anularea hotărârii nr. 2849 din 30 ianuarie 2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să elibereze o nouă hotărâre, prin care să se constate că reclamanta se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta, fiind de naţionalitate română, a fost obligată datorită regimului stalinist să se refugieze în România, lăsând acolo toate bunurile mobile şi imobile. Prin urmare, ea are statutul de refugiat în înţelesul Legii nr. 189/2000, întrucât s-a retras dintr-un teritoriu ocupat, punându-se la adăpost de un pericol.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada perioadei, refugiului prin acte oficiale care să ateste acest lucru şi nici prin declaraţie cu martori.
Recursul este întemeiat.
Conform art. 1 din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice".
Reclamanta a depus la dosar, în fotocopii, hotărârea nr. 2849 din 30 ianuarie 2003 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, certificat de naţionalitate, diploma de bacalaureat, certificat de absolvire, buletin de identitate şi declaraţia martorilor C.A. şi C.D., declaraţie din care rezultă că o cunosc pe Z.A. şi că aceasta s-a refugiat atât în anul 1940, cât şi în anul 1944 din Basarabia, ocupată de Rusia, în România şi nu s-a mai întors din refugiu.
Probele administrate în cauză nu sunt, însă, concludente, pentru a dovedi susţinerile reclamantei, cu atât mai mult, cu cât aceasta nu a precizat cu exactitate perioadele în care a fost în refugiu.
De aceea, pentru corecta soluţionare a litigiului şi evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului, urmează a se admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 548 din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2003. Contencios. Anulare proces-verbal... | CSJ. Decizia nr. 4176/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
