ICCJ. Decizia nr. 4184/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4184/2003
Dosar nr. 2769/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 272/M din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Braşov a declinat în favoarea Colegiului jurisdicţional Braşov a Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de B.N., împotriva deciziei de imputare nr. 434 din 6 septembrie 2002 emisă de SC B SA Braşov, prin care i s-a imputat suma de 33.766.513 lei, reţinând calitatea de director economic a contestatorului.
S-a solicitat de B.N., anularea deciziei ca tardiv emisă, iar în subsidiar, pe fond, anularea ca neîntemeiată şi nelegală.
Colegiul jurisdicţional Braşov, prin sentinţa nr. 4 din 21 ianuarie 2003, a admis excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare şi în consecinţă, a anulat Decizia, a exonerat pe contestator de răspundere şi a obligat intimata-societate la 2.250.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că B.N., director economic la SC B. SA Braşov, a fost însărcinat de Consiliul de Administraţie să participe la negocieri pentru vânzarea unor active, în speţă, cabana Valea Adâncă. Negocierile pentru aceasta s-au finalizat cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între societate şi SC B. SRL, unde la art. 3, se stipulează ca preţul să fie achitat eşalonat la trei termene succesive, încălcându-se astfel prevederile Regulamentului de licitaţie, unde se stipulează efectuarea plăţii în trei zile de la data semnării procesului-verbal de licitaţie.
Întrucât această modalitate de plată nu a fost respectată, SC B. SA a considerat că a suferit un prejudiciu constând în penalităţi, calculate pentru nerespectarea termenului de încasare prevăzut în Regulament, ce a fost imputat persoanelor semnatare a contractului de vânzare-cumpărare.
În vederea recuperării cotei-părţi din acest prejudiciu (67.574.741 lei), conducerea unităţii a emis la 6 septembrie 2002, Decizia de imputare nr. 434, în sarcina lui B.N., pentru suma de 33.766.513 lei.
Conform art. 108 alin. (2) C. muncii, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să o emită, a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Directorul unităţii a luat cunoştinţă de aceasta, odată cu înregistrarea la registratura unităţii a „Raportului întocmit de comisia numită prin Decizia nr. 340 din 16 noiembrie 2001", care a verificat modul de înstrăinare a unor construcţii forestiere din proprietatea SC B. S.A., adică la 10 iunie 2002.
Acest Raport a fost discutat şi aprobat în şedinţa Consiliului de Administraţie din 28 iunie 2002.
Faţă de data de luarea la cunoştinţă a existenţei pagubei în patrimoniul societăţii, Decizia din 6 septembrie 2002 este tardiv emisă.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 199 din 20 martie 2003, a respins recursul declarat de intimata SC B. SA, reţinând că Decizia de imputare a fost emisă tardiv.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, SC B. SA Braşov a declarat recurs, în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului jurisdicţional declarat de societate împotriva sentinţei pronunţate de Colegiul jurisdicţional Braşov şi respingerea contestaţiei.
S-a arătat că directorul general al SC B. SA Braşov a luat cunoştinţă de raportul Comisiei de cenzori doar la 28 iunie 2002, când acesta a fost prezentat în Consiliul de Administraţie, iar acesta din urmă a convocat A.G.A. pentru data de 30 august 2002, întrucât Comisia de cenzori îşi prezintă rapoartele şi este subordonată A.G.A., şi nu directorului general.
Prin Hotărârea nr. 2 din 30 august 2002 a A.G.A. „s-au aprobat constatarea prejudiciului, sumele care trebuie recuperate, persoanele vinovate de producerea prejudiciului şi s-a dispus directorului general, să emită decizii de imputare".
Se arată că procedura de constatare a unui prejudiciu mai puţin întâlnită, se datorează faptului că înstrăinarea cabanelor s-a dispus de către A.G.A., la propunerea acţionarului majoritar (A.P.A.P.S., 90%) şi a cenzorilor, şi nu conducerii administrative.
În mod greşit s-a reţinut că directorul general a luat la cunoştinţă, la o dată anterioară, de valoarea prejudiciului şi persoanele vinovate, invocându-se în cauză, hotărâri ale Consiliului de Administraţie.
Recursul este nefondat.
Termenul pentru emiterea deciziei de imputare este prevăzut în art. 108 alin. (2) C. muncii şi este de cel mult 60 zile de la data când cel în drept să o emită, a luat cunoştinţă de producerea pagubei.
Pentru ca acest termen să curgă este suficient, ca cel în drept să ia cunoştinţă de existenţa unui prejudiciu, nefiind necesar să se cunoască şi întinderea exactă a prejudiciului sau persoanele vinovate.
Din actele dosarului a rezultat că directorul unităţii a luat cunoştinţă de producerea pagubei, odată cu înregistrarea la registratura unităţii a „Raportului întocmit de comisia numită prin Decizia nr. 340 din 16 noiembrie 2001", care a verificat modul de înstrăinare a unor construcţii forestiere din proprietatea SC B. S.A., adică în data de 10 iunie 2002.
În actul de verificare s-a consemnat că s-au încălcat prevederile art. 25 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, stipulându-se în contracte termenul de plată, cu până la 270 zile peste cele prevăzute în regulament, societăţii cauzându-i-se daune cominatorii, în sumă de 96.343.693 lei – ce urmează a fi recuperate de la persoanele vinovate, astfel:
- 28.768.952 lei – de la beneficiarii bunurilor consumate ş.
- 67.574.741 lei – de la semnatarii contractelor de vânzare-cumpărare, reprezentând penalităţi calculate pentru nerespectarea termenului prevăzut de regulament.
Acest Raport a fost discutat şi aprobat în şedinţa Consiliului de Administraţie din 28 iunie 2002. A.G.A., în şedinţa din 30 august 2002 a fost înştiinţată despre toate etapele şi măsurile pe care Consiliul de Administraţie le-a luat în vederea recuperării prejudiciului, menţionându-se în nota de prezentare că „prin hotărârea nr. 12 din 28 iunie 2002, Consiliul de Administraţie dispune imputarea sumei, membrilor comisiei de negociere care au reprezentat societatea".
Luarea la cunoştinţă a existenţei unei pagube în patrimoniul societăţii de către conducătorul acesteia, este data de 10 iunie 2002, or, Decizia a fost emisă la 6 septembrie 2002, tardiv.
Soluţia criticată fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B. SA Braşov împotriva deciziei nr. 199 din 20 martie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 419/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
