ICCJ. Decizia nr. 4279/2003. Contencios. Refuz raspuns adresa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4279/2003
Dosar nr. 2649/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 martie 2003, reclamantul T.I. a chemat în judecată Ministerul Public şi Procurorul General al României, solicitând obligarea acestora să-i răspundă la petiţia adresată sub nr. 3048/C/2002.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a făcut numeroase demersuri, însă nu i s-a răspuns.
Prin cererea formulată la 26 mai 2003, reclamantul T.I. a chemat în garanţie alături de pârâţii Ministerul Justiţiei. şi pe Ministrul de Justiţie, personal. pentru a fi obligat la plata de daune morale şi materiale. determinate de schimbarea sa din funcţia de secretar al U.J.C.A.R. Argeş.
Ulterior, la 27 mai 2003, reclamantul şi-a completat cererea de daune.
Prin sentinţa nr. 99 din 28 mai 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins atât acţiunea, cât şi cererea de chemare în garanţie.
Instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, reclamantul nefiind titularul unui drept protejat prin lege şi care să fi fost încălcat prin neformularea răspunsului la petiţia adresată, dar nici a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001, răspunsul solicitat neavând caracterul unei informaţii de interes public.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie ,în raport cu dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., s-a apreciat a fi inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs T.I.
Recurentul a susţinut drept temei al cererii sale, dispoziţiile Legii nr. 29/1990 şi OG nr. 27/2002, în raport cu care considera că pârâţii aveau obligaţia să se conformeze şi să-i răspundă cu atât mai mult, cu cât petiţia sa constituia de fapt o sesizare în legătură cu faptele confirmate sau nu ale unui procuror.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, recurentul a precizat că a formulat-o în favoarea pârâţilor şi că soluţionarea ei fără citarea celui chemat în garanţie, constituie un grav motiv de nelegalitate.
În fine, recurentul critică hotărârea instanţei de fond şi pentru faptul că nu a examinat cauza sub toate aspectele legate de producerea prejudiciului cauzat de desfacerea contractului său de muncă.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acţiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să răspundă la petiţia adresată sub nr. 3068/2002.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Public a făcut cunoscut că acest ultim memoriu reprezintă în fapt o revenire la altele anterioare şi la care reclamantul a primit răspuns încă de la 29 mai 2002, ca şi la acesta din urmă, cu adresa nr. 3048/C/3089 din februarie 2003.
Astfel fiind, cum reclamantul nu a contestat primirea acestor adrese, în mod corect instanţa fondului a respins acţiunea, reţinând că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de a se răspunde la o petiţie.
Împrejurarea că reclamantul este nemulţumit de conţinutul răspunsului, excede obiectului cauzei şi oricum nu poate fi asimilată refuzului.
De altfel, din chiar susţinerile recurentului rezultă că acesta prin memoriile adresate, a sesizat în fapt incompatibilitatea între funcţia de procuror şi cea de preşedinte a U.J.C.A.R. Argeş, îndeplinită de numitul V.Z., fără a cere o informaţie anume.
Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond, că şi în lipsa unui răspuns, nu s-ar fi produs nici o vătămare reclamantului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 29/1990.
Referitor la cererea de chemare în garanţie, având în vedere obiectul cauzei, legal şi temeinic, Curtea de Apel Piteşti a pus în discuţia probelor admisibilitatea acestora, faţă de neîndeplinirea cerinţelor art. 60 C. proc. civ.
Tot astfel nu au putut face obiectul cercetării daunelor pretinse de reclamant, ele având cauza în raporturi juridice, altele decât cele deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei civile nr. 99/F-C din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4277/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4280/2003. Contencios. Anulare partiala a... → |
|---|
