ICCJ. Decizia nr. 4282/2003. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4282/2003
Dosar nr. 2767/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 martie 2003, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi SC T.L. SA Satu Mare, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 2505/2000, pentru suprafaţa de 14.930 mp şi anularea înscrierii în C.F. nr. topografic 7154/4.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că terenul în litigiu a aparţinut antecesorilor săi şi nu a fost trecut în proprietatea statului, astfel încât emiterea certificatului s-a făcut în mod nelegal. De asemenea, a mai arătat că suprafaţa respectivă a format obiectul reconstituirii conform Legii nr. 18/1991, existând un litigiu sub acest aspect pe rolul Judecătoriei Satu-Mare.
Prin sentinţa nr. 244 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu a îndeplinit în termen procedura prealabilă administrativă. Astfel, în raport cu data comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, 12 februarie 2003, reclamantul s-a adresat organului emitent al actului, la 25 martie 2003, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29//1990.
S-a reţinut, de asemenea, că reclamantul, nefiind în posesia vreunui titlu de proprietate asupra terenului, nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul P.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a reţinut greşit tardivitatea acţiunii, întrucât termenul de 30 de zile nu este un termen de decădere, cererea fiind oricum introdusă la instanţă în cadrul termenului de un an de la data comunicării.
Cât priveşte lipsa calităţii procesuale active, reclamantul a arătat că deşi nu posedă titlu de proprietate asupra terenului, este îndreptăţit la eliberarea unui asemenea act, în care sens s-a şi adresat autorităţilor competente, potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa a reţinut în mod justificat faptul că reclamantul a formulat plângerea administrativ, cu depăşirea termenului prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
Din actele dosarului rezultă că actul administrativ contestat a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului la data de 28 aprilie 2000, fiind înscris în C.F. la 1 octombrie 2000.
Întrucât potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar şi publicitatea imobiliară, înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi, de la data înregistrării cererii, reclamantul avea posibilitatea să formuleze reclamaţia administrativă şi acţiunea în instanţă, în cadrul termenelor prevăzute de art. 5 alin. (1) şi alin. ultim din Legea nr. 29/1990, calculate, însă, de la data înscrierii certificatului la C.F. Satu-Mare.
Reclamantul fiind un terţ faţă de actul de autoritate emis în favoarea societăţii comerciale pârâte, nu exista obligaţia comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.
Oricum, şi în raport cu data de 12 februarie 2003, când reclamantul a susţinut că i-a fost adus la cunoştinţă actul în litigiu, formularea plângerii prealabile s-a făcut cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond.
Si cea de-a doua critică, privind reţinerea greşită a lipsei calităţii procesuale active, este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar prezentând copia acţiunii adresate în anul 2002, Judecătoriei Satu Mare, prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate şi anularea titlului emis pe numele altei persoane.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.T., prin mandatar S.E., împotriva sentinţei nr. 244/CA/P din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4280/2003. Contencios. Anulare partiala a... | ICCJ. Decizia nr. 4288/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
