ICCJ. Decizia nr. 4332/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4332/2003
Dosar nr. 2667/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul F.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 8160/2003 şi să o oblige pe pârâtă să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împreună cu familia sa, s-au refugiat din satul Vlaha, în oraşul Cluj, deoarece familia sa de etnie maghiară, a suferit persecuţii etnice.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 478/2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 8160/2003 şi a obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1941 – 1 decembrie 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că intimatul nu a suferit persecuţii din motive etnice, deoarece s-a refugiat în oraşul Cluj aflat sub ocupaţie austro-ungară.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi art. 1 din HG nr. 127/2002, drepturile prevăzute de aceste legi se acordă persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România în perioada 1940 – 1945.
În cauza dedusă judecăţii, intimatul-reclamant, prin probele administrate (acte şi martori), a făcut dovada că în timpul celui de al doilea război mondial a locuit împreună cu familia sa în comuna Săvădisla, satul Vlaha, de unde a fost nevoit să se refugieze în oraşul Cluj.
Împrejurarea că familia intimatului este de etnie maghiară, nu prezintă relevanţă sub aspectul recunoaşterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincţie în acest sens, iar persecuţia etnică a fost dovedită.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat şi reţinut că intimatul are statutul de refugiat, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată şi modificată.
Aşa fiind, având în vedere cele mai sus reţinute, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 478 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4331/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 434/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
