CSJ. Decizia nr. 434/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 434/2003
Dosar nr. 1912/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2002, reclamanta B.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 610 din 11 martie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a arătat ca mama sa, C.F., a fost obligată să-şi schimbe domiciliul pe motive etnice, începând din toamna anului 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 266/CA/2002 - P din 20 mai 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta este copil născut în refugiu şi a dobândit statutul juridic al părinţilor săi, refugiaţi, care şi-au păstrat domiciliul şi cetăţenia statutului de origine, cu drept de şedere legală şi temporară în statul primitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, că situaţia de strămutat este un statut al persoanei, care se acordă de către statul primitor şi care nu conferă refugiatului, nici cetăţenia şi nici domiciliul statului respectiv, dobândind, deci, un drept de şedere legală şi temporară pe teritoriul statului care îi acordă calitatea de refugiat.
S-a arătat, totodată, că Legea nr.1 89/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Verificând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Din probele dosarului rezultă că reclamanta s-a născut la 2 februarie 1941, în refugiu, din părinţi refugiaţi în judeţul Bihor, unde aceştia s-au retras în urma Dictatului de la Viena.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ, cei care au fost strămutaţi pentru motive etnice, în perioada menţionată în cuprinsul acestui articol.
Prin HG nr. 127/2002, în aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noţiunea de strămutat include şi pe aceea de refugiat.
Strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o alta, din afara teritoriului ocupat, este o modalitate de persecuţie etnică, iar această persecuţie a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea celor strămutaţi, de folosinţa locuinţei lor, ca şi de cea a bunurilor.
De asemenea, şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu aceştia, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice pe toată perioada strămutării, care include şi refugiul şi care este cuprinsă între data naşterii şi data retrocedării teritoriului românesc, când a încetat motivul strămutării.
Reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, astfel încât în mod temeinic instanţa a admis acţiunea.
Faţă de considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.266/CA/2002-P din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4332/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 434/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
