ICCJ. Decizia nr. 4365/2003. Contencios. Anulare ordin M.F.decizie emisa de D.G.F.P.Constanta si a concursului interviu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4365/2003
Dosar nr. 2207/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.V., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, a solicitat anularea Ordinului nr. 1176 din 8 iunie 2001, a deciziei nr. 394 din 10 septembrie 2001 şi a concursului-interviu din 12 iulie 2001.
Reclamantul a arătat că, prin ordinul contestat, s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de conducere, deţinută în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului Mangalia, iar prin decizie s-a dispus să execute funcţia publică de şef birou bilanţuri din cadrul aceleiaşi instituţii.
Ulterior, în baza interviului organizat la 12 iulie 2001, funcţia de director a fost ocupată de o altă persoană.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 208/CA din 11 decembrie 2001, a declinat cauza spre soluţionare, Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., reţinând că ordinul contestat a fost emis de o autoritate administrativă centrală.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 34/CA din 18 martie 2002, a admis primul capăt de cerere şi a anulat Ordinul nr. 1176 din 8 iunie 2001, ca nelegal.
În temeiul art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 158 C. proc. civ., a declinat capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 394/2001 şi anularea concursului din 12 iulie 2001, la Tribunalul Constanţa.
Instanţa a reţinut că ordinul contestat este ilegal, deoarece încetarea raporturilor de serviciu ale lui A.V. nu s-au produs în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Referitor la capetele de cerere, de anulare a deciziei şi a concursului, instanţa a reţinut că nu sunt accesorii primului capăt de cerere din acţiune, pentru a atrage o prorogare de competenţă, astfel că în baza art. 2 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 158 din acelaşi cod, a stabilit competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Constanţa.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3649 din 27 noiembrie 2002, a admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
S-a reţinut că, curţii de apel îi revine, ca instanţă de contencios administrativ, competenţa de a soluţiona toate cele trei capete de cerere din acţiune, întrucât anularea deciziei şi a concursului din 12 iulie 2001, depind în mare măsură de soluţionarea capătului de cerere, referitor la anularea ordinului emis de Ministerul Finanţelor Publice.
S-a arătat că, instanţa de trimitere urmează să aibă în vedere şi motivele de recurs invocate de recurent, în special să verifice susţinerea că intimatul-reclamant a introdus acţiunea pentru anularea ordinului mult peste termenul legal.
De asemenea, în măsura în care va considera că se impune, va administra şi alte probatorii, utile în soluţionarea temeinică şi legală a acţiunii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 45/CA din 17 aprilie 2003, a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtă. A admis acţiunea, a anulat Ordinul nr. 1176 din 18 iunie 2001 emis de Ministerul Finanţelor Publice.
A anulat Decizia nr. 394 din 10 septembrie 2001, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi a anulat concursul-interviu din data de 12 iulie 2001, organizat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, pentru Administraţia Finanţelor Publice Mangalia, pentru postul de director, cu consecinţa repunerii contestatorului în funcţia deţinută anterior, reţinându-se nelegalitatea actelor contestate şi atacarea ordinului în termen.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâtele au declarat recurs în baza art. 304 pct. 6 şi art. 304 pct. C. proc. civ.
S-a arătat că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, dispunând repunerea contestatorului în funcţia deţinută anterior şi s-a aplicat greşit legea, respingându-se nejustificat excepţia tardivităţii atacării ordinului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 95 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, în cazul eliberării sau al destituirii din funcţie, funcţionarul public poate cere instanţei de contencios administrativ, anularea ordinului sau a dispoziţiei de eliberare ori de destituire din funcţie, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin Ordinul nr. 1176 din 18 iunie 2001 a Ministerul Finanţelor Publice, A.V. a fost eliberat din funcţia publică de conducere, urmând să coordoneze activitatea Administraţiei Finanţelor Publice Mangalia, până la ocuparea, prin concurs, a funcţiei publice de director.
La 12 iulie 2001 s-a organizat concursul pentru ocuparea posturilor de director şi director-adjunct.
Prin Decizia nr. 394 din 10 septembrie 2001, reclamantul-intimat a fost numit în funcţia de şef birou bilanţuri în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Mangalia, cu începere de la 10 septembrie 2001.
Ordinul contestat a fost primit de acesta, la 2 iulie 2001, prin fax.
Conform copiei de pe cererea înregistrată sub nr. 213780 din 20 iulie 2001 la Ministerul Finanţelor Publice, reclamantul a contestat măsura eliberării din funcţia de director.
În aceste condiţii, justificat, instanţa a respins excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei.
Nici critica privind acordarea de către instanţă a mai mult decât s-a cerut nu poate fi primită, repunerea contestatorului în funcţia deţinută anterior fiind o consecinţă a anulării actelor contestate.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Constanţa şi de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 45/CA din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C.... | CSJ. Decizia nr. 437/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
