ICCJ. Decizia nr. 4350/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4350/2003
Dosar nr. 2675/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.G. a chemat în judecată Casa de Pensii a judeţului Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 8979 din 20 martie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut după ce părinţii săi s-au refugiat din teritoriul Ardealului de Nord, aflat sub ocupaţie străină între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 666 din 27 mai 2003, a admis contestaţia reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 8979 din 20 martie 2003, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiat pentru perioada 12 iulie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile legale cuvenite, începând cu 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că naşterea în timpul refugiului a avut aceleaşi consecinţe de ordin material şi moral vătămătoare şi asupra nou-născutului, ca şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că „acordarea unor măsuri reparatorii din motive de echitate" şi pentru „copiii născuţi în refugiu", nu permite instanţei de judecată să poată adăuga la această lege, acordarea unor drepturi reparatorii şi pentru persoanele născute în refugiu, fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că reclamanta s-a născut la data de 12 iulie 1941, în localitatea Timişoara, unde familia părinţilor săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, Oradea, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord, după data de 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de admitere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 666 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2003. Contencios. Refuz numire ca notar.... | ICCJ. Decizia nr. 4354/2003. Contencios. Anulare viza de iesire... → |
|---|
