ICCJ. Decizia nr. 4406/2003. Contencios

Decizii CSJ 2003 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 4406

Dosar nr. 2753/200.

Şedinţa publică din 4 decembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 557 din 17 aprilie 2003, a admis cererea S.C. D.T.T.T. SRL Bucureşti; a suspendat executarea actului administrativ nr. 6991 din 18 martie 2003 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Autoritatea Rutieră, până la soluţionarea acţiunii.

S-a reţinut că, prin actul administrativ nr. 6991/2003 reclamanta a fost obligată la depunerea concesiunilor pentru efectuarea transportului rutier internaţional de persoane pe ruta Italia.

Or, prin depunerea concesiunilor de transport, în condiţiile în care aparent contractul dintre reclamantă şi firma italiană O. este în vigoare, s-ar întrerupe activităţile de transport, iar societatea ar fi păgubită.

Împotriva sentinţei a declarat recurs A.R.R. Bucureşti, susţinând, în esenţă că, nu sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea actului nr. 6991/2003.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.

Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa pagubei.

Astfel, sentinţa nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin aplicarea actului administrativ nr. 6991/2003 reclamanta ar suferi o pagubă.

Evident, în condiţiile date, în care nici din sentinţă şi nici din actele dosarului nu rezultă existenţa celor două cerinţe esenţiale, pentru incidenţa art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică.

Faţă de considerentele expuse, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi pe fond respinsă cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 557 din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge cererea formulată.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 decembrie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 4402/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi...  CSJ. Decizia nr. 441/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4406/2003. Contencios