ICCJ. Decizia nr. 4491/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4491/2003
Dosar nr. 753/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 21/2000, contestatorul S.M. a chemat în judecată pe intimata SC A. SA Satu Mare, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 267 din 17 aprilie 2000, emisă în sarcina sa, pentru suma de 7.500.000 lei.
În motivarea contestaţiei, se arată că i-a fost imputată contravaloarea a 150 kg sămânţă de trifoi, în valoare de 7.500.000 lei. Mai susţine că paguba în gestiune nu s-a produs din vina sa, deoarece cantitatea de sămânţă de trifoi a fost furată, motiv pentru care a sesizat organele de poliţie din comuna Păuleşti.
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 5465 din 23 iunie 2000, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicţional Satu Mare al Curţii de Conturi.
Prin sentinţa nr. 2 din 6 februarie 2002, Colegiul jurisdicţional Satu Mare a respins contestaţia formulată de S.M., menţinând Decizia de imputare nr. 267 din 17 aprilie 2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional contestatorul S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 525 din 11 octombrie 2002, a respins recursul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că contestatorul S.M. avea calitatea de gestionar şi că potrivit Legii nr. 22/1969, în cazul său, operează prezumţia de vinovăţie pentru toate lipsurile evidenţiate în gestiune, gestionarul fiind ţinut să răspundă pentru acestea.
Motivarea că bunurile au fost sustrase, nu a fost dovedită de contestator, nefiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva nici unei persoane, în urma sesizării formulate la Postul de Poliţie al comunei Păuleşti.
Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de secţia jurisdicţională, criticând atât Decizia, cât şi sentinţa Colegiului jurisdicţional Satu-Mare, ca fiind nelegale şi netemeinice.
Prin motivele de recurs se arată că deşi organele de poliţie au fost sesizate pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de furt, atât Colegiul jurisdicţional Satu Mare, cât şi secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, a apreciat că vinovat de lipsă în gestiune se face contestatorul, motiv pentru care a respins contestaţia şi a menţinut Decizia de imputare.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că procurorul financiar, la data de 27 septembrie 2000, a solicitat Poliţiei Comunei Păuleşti, relaţii în legătură cu stadiul cercetărilor penale referitoare la lipsa în gestiune a contestatorului S.M.
Organul de poliţie a comunicat împrejurarea că încă se mai efectuează cercetări penale, pentru identificarea autorului furtului, reţinându-se că furtul s-a comis cu chei potrivite de către persoane care au avut acces la locul de depozitare, în această categorie încadrându-se şi contestatorul SM.
Colegiul jurisdicţional, ca şi instanţa de recurs, au ignorat faptul că în cauză nu s-a emis o soluţie de către procuror, organele de poliţie având obligaţia ca după finalizarea cercetărilor, să înainteze dosarul cu propuneri, procurorului care, dacă şi le însuşeşte, poate dispune neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, respectiv întocmirea rechizitoriului şi sesizarea instanţei de judecată, ocazie cu care se va proceda şi la recuperarea prejudiciului.
Colegiul jurisdicţional s-a mărginit a face corespondenţă cu postul de poliţie sesizat, însuşindu-şi punctul de vedere exprimat de organul de cercetare penală, fără ca în cauză să existe o soluţie în înţelesul legii.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, cât şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, recursul declarat se vădeşte fondat, sentinţa Colegiului jurisdicţional, cât şi Decizia secţiei jurisdicţionale, urmând a fi casate, iar cauza trimisă spre soluţionare, Tribunalului Satu Mare, competent în raport cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. b1), coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 117/2003, privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi personalului instanţelor Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 525 din 11 octombrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia nr. 525 din 11 octombrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională precum, şi sentinţa nr. 2 din 6 februarie 2002 a Colegiului jurisdicţional Satu Mare şi trimite cauza spre soluţionare, Tribunalului Satu Mare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2003. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 4495/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
