ICCJ. Decizia nr. 4507/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 4507/2003

Dosar nr. 2829/2003

Şedinţa publică din 9 decembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 25 februarie 2003, reclamanta F.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 3456 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309 2002, ca soţie supravieţuitoare a titularului îndreptăţit.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soţul său, F.A., a efectuat serviciul militar într-o formaţiune de muncă, în perioada 3 decembrie 1953 – 1 noiembrie 1956, conform menţiunilor din livretul militar şi întrucât soţul său a decedat în anul 1999, are dreptul la 50% din indemnizaţia ce i se cuvine, în calitate de soţie supravieţuitoare.

Prin sentinţa civilă nr. 537 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Clu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 3456 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emisă o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că titularul F.A. a fost încorporat la 3 decembrie 1953, ca „lucrător căi ferate" în cadrul Batalionului de Lucrări la Calea Ferată şi întrucât în livretul său militar nu există nici o menţiune referitoare la o unitate militară identificată printr-un număr de patru cifre, a apreciat că stagiul militar l-a efectuat la o unitate de muncă a Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, situaţie în care are dreptul la indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, criticile aduse hotărârii atacate privesc greşita aplicare a legii de către instanţa de fond.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, Arhivele Naţionale au întocmit tabele cu evidenţa detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, care au funcţionat în perioada 1950 – 1961.

În perioada în care au funcţionat aceste detaşamente de muncă, au existat însă şi unităţi militare, aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, în care se executau lucrări de şantier, unităţi militare care, însă, nu fac obiectul Legii nr. 309/2002.

Instanţa de fond, fără a dispune administrarea de probe, în temeiul cărora să stabilească dacă înscrisurile din livretul militar dovedesc că unitatea la care titularul dreptului a efectuat muncă obligatorie, face parte din detaşamentele de muncă din subordinea Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, a pronunţat o hotărâre bazată numai pe lipsa unor precizări referitoare la individualizarea unităţii militare în cauză.

Acest lucru era absolut necesar să fie stabilit, pentru că legiuitorul a înţeles ca prin reglementările Legii nr. 309/2002, să se acorde drepturi compensatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Aşa fiind, hotărârea adoptată este nelegală şi netemeinică, ceea ce impune casarea sa şi trimiterea cauzei spre soluţionare, Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 537 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare, Tribunalului Cluj.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4507/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs