ICCJ. Decizia nr. 4519/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4519/2003
Dosar nr. 2831/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 iulie 2003, la Curtea de Apel Cluj, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 616 din 21 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este greşită, întrucât intimatul-reclamant nu şi-a schimbat domiciliul, ca urmare a unor persecuţii etnice, el născându-se în Săcele, unde părinţii lui se refugiaseră datorită unor persecuţii etnice, din oraşul Cluj. A mai susţinut că legea nu stabileşte că şi copii născuţi în timpul refugiului părinţilor lor, pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Din actele cauzei, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, reţine că la 21 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 616 din 21 mai 2003, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantul P.D., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a dispus anularea hotărârii nr. 8402 din 13 martie 2003, emisă de pârâtă. Aceasta a fost obligată să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada 21 aprilie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
S-a reţinut că intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi şi a dobândit şi el statutul de refugiat.
S-a invocat art. 14 din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice şi juridice şi art. 100 C. fam., potrivit căruia domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic.
S-a menţionat că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv refugiate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti.
Instanţa de fond a concluzionat că pentru intimatul-reclamant născut în refugiu era exclus un alt domiciliu, decât cel pe care îl aveau părinţii săi la data naşterii lui, el neavând capacitatea de exerciţiu, în sensul art. 8 din Decretul nr. 31/1954, pentru a-şi alege un alt domiciliu, decât cel al părinţilor săi.
Mai mult, s-a menţionat contextul general în care cetăţenii români au suferit prejudicii în urma refugierii lor din Ardealul de Nord, în teritoriile care nu erau sub ocupaţie, cât şi faptul că este inevitabilă aplicarea unui regim discriminatoriu copiiilor, faţă de părinţii lor, în condiţiile în care aveau acelaşi statut de refugiat.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
Părinţii intimatului-reclamant au avut de suferit persecuţii etnice, motiv pentru care s-au refugiat – situaţie necontestată în cauză.
În timpul refugiului s-a născut intimatul-reclamant care nu putea avea alt domiciliu, decât cel ales în mod forţat de părinţii săi. Atât părinţii intimatului-reclamant, cât şi reclamantul au avut (în mod necontestat) de suferit privaţiuni, de natură a le influenţa major viaţa.
Legea nr. 189/2000 a fost adoptată tocmai pentru astfel de situaţii, încercându-se astfel o reparaţie a daunelor suferite de aceşti cetăţeni români.
Cât timp nu se prevede exceptarea de la aplicarea dispoziţiilor reparatorii, a minorilor născuţi de părinţii obligaţi la refugiu din cauza persecuţiilor etnice, atât părinţii, cât şi copiii lor au acelaşi statut şi anume, acela de refugiaţi, beneficiind de dispoziţiile legii.
A se soluţiona altfel asemenea situaţie ar însemna a nu se ţine seama de dispoziţiile reparatorii ale legii, deci a scopului pentru care legea a fost adoptată, a nu se ţine seama de contextul social-istoric în care s-au petrecut faptele, cât şi de împrejurarea dacă şi copiii au avut de suferit major de pe urma refugiului.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 616 din 21 mai 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4493/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4523/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
