ICCJ. Decizia nr. 458/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.458
Dosar nr.533/2003
Şedinţa publică din5 februarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 367 din28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. "O.U." SA împotriva autorităţilor administrative pârâte Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Craiova şi Biroul Vamal Craiova, a anulat actele administrative atacate şia exonerat-o pe reclamantă de la plata sumelor de 1.439.847.704 lei reprezentând taxe vamale şi TVA şi3.131.262.953 lei reprezentând majorări de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Societatea comercială reclamantă a cerut anularea actelor administrative încheiate şi, respectiv, emise de către autorităţile administrative pârâte, prin care s-au stabili şi respectiv, menţinut însarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de 1.439.847.704 lei taxe vamale şi TVA, plus majorărilede întârziere aferente în sumă de 3.131.262.953 lei în legătură cu 6 importuri de utilaje, susţinând că potrivit prevederilor art.13 lit.a) din OUGnr. 92/1997 trebuia săbeneficieze de facilităţile acordate de acest act normativ din moment ce adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale a aprobat majorarea capitalului social cucontravaloarea acelor utilaje importate.
Printr-o primă soluţie sentinţa civilă nr. 287 din 9 mai 2001, curtea de apel a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a exonerat-o pe reclamantă de la plata sumelor respective, aceasta fiind casată prin Decizia nr. 2057 din 4 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, dispunând rejudecarea cauzei şi cu citarea Biroului Vamal Craiova, autoritate administrativă emitentă a notelor de constatare care au fost anulate de instanţa de fond.
Rejudecând cauza, Curtea de apel a adoptat aceeaşi soluţie cu motivarea că organele fiscale au stabilit şi, respectiv, menţinut în mod nelegal obligaţii fiscale suplimentare în sarcina societăţii comerciale reclamante pentru importurile de utilaje care s-au constituit în aport la capitalul social, fiind aplicabile prevederile art. 13 lit.a) din OUG nr. 92/1997, reclamanta fiind îndreptăţită să beneficiezede facilităţile fiscale acordate prin acest act normativ.
Împotriva acestei ultime soluţii au formulat recursuri autorităţile administrative pârâte care, în esenţă, au susţinut că instanţa de fond a dat o hotărâre bazată pe o interpretare greşită a prevederilor legale în materie, cu o motivare contradictorie.
Recursurile sunt întemeiate.
Este necontestat că societatea comercială intimată, prin adunarea generală a acţionarilor, a hotărât la 13 aprilie 1998 şi 5 octombrie 1998 majorarea capitalului social pe seama unor importuri în natură achiziţionate din profitulpropriu.
De asemenea, este stabilit că în perioada 15 iunie -13 august 1998 societatea comercială a efectuat un număr de 6 importuri de echipamente tehnologice pentru liniile de producţie, Biroul Vamal Craiova acordându-i un regim vamal de exceptare de la plata taxelor vamale şi a TVA în conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe.
Prin procesul verbal nr. 9575 din 15 noiembrie 2000 organele vamale au constatat că prevderile art.13 lit. a) din OUG nr. 92/1997 au fost aplicate în mod greşit şi prin actele de constatare nr. 534-538 şi 540-596 din 14 decembrie 2000 au fost calculate taxe vamaleşi TVA de 1.439.847.704 lei şi majorări de întârziere de 3.131.262.953 lei.
Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate, a respins contestaţia formulată de societatea comercială şi a menţinut obligaţiile fiscale stabilite, cu motivarea că importurile respective nu întrunesc condiţiile necesare pentru a fi considerate aport în natură la majorarea capitalului social.
În conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997, investitorii beneficiază de exceptare de la plata taxelor vamale şi de la plata taxelor pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri mobile, corporale şi/sau necorporale, care constituie aport în natură la capitalul social al societăţiicomerciale sau reprezintă contribuţia la o asociaţie în participaţiune ori la o asociaţie familială, necesară pentru realizarea obiectului de activitate.
Deci, pentru ca un investitorsă beneficieze de aceste facilităţi fiscale este necesar ca importul să îndeplinească toate condiţiile enumerate mai sus, între care şi condiţia ca bunurile respective să constituie aport în natură la capitalul social al societăţii comerciale.
Potrivit prevederilor art. 207 alin.(1) din Legea nr. 31/1990, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, societatea comercială pe acţiuni îşi va puteamajora capitalul social cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii.
Într-adevăr, conform prevederilor art.15 alin. (2) din această lege, aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate, deci şi în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni, precum societatea comercială intimată.
Iar, potrivit art.35 alin. (2) lit.c) din aceeaşi lege, cererea trebuie să fie însoţită de actele privind proprietatea aporturilor în natură, iar în cazul imobilelor şi de certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate.
Or, în cauză nu a fost vorba de un aport în natură al acţionarilor care au hotărât majorarea capitalului social al societăţii comerciale intimate, ci a reprezentat o majorare de capital prin reinvestirea profitului obţinut de unitate.
Aşa cum s-a arătat mai sus, aspect necontestat nici de intimata-reclamantă, importurile respective au fost achiziţionate din profitul societăţii comerciale.
În raport cu cele de mai sus, rezultă că prevederile art. 13 lit. a) din OUG nr. 92/1997 sunt aplicabile numai în cazul în care bunurile importate reprezintă aportul în natură al acţionarilor (în cazul de faţă) la majorarea capitalului social al societăţii comerciale.
Împrejurarea că hotărârea AGA a fost înregistrată la Oficiul registrului comerţului are doar semnificaţia majorării capitalului social al societăţii comerciale prin reinvestirea profitului obţinute, iar nu semnificaţia conferită în mod greşit de instanţa de fond, că acea majorare s-ar fi realizat prin aportarea în natură de către acţionari a bunurilor importate.
În concluzie, recursurile de faţă sunt întemeiate, actele administrative atacate fiind legale şi temeinice, astfel că sentinţa recurată va fi casată iar acţiunea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Craiova în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4523/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 466/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
