CSJ. Decizia nr. 521/2003. Contencios. Anulare Hotatâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 521/2003
Dosar nr. 1475/2003
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2002, sub nr. 278, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta A.N.C.E.R. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, să se constate abrogarea HG nr. 1113/2001, obligarea de a-i recunoaşte dreptul de a acorda vize consultative scrise şi motivate, la elaborarea de acte normative, obligarea pârâtului să prezinte scuze publice prin presă şi televiziune, pentru încălcarea drepturilor, precum şi plata daunelor.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că actul atacat afectează grav desfăşurarea normală a activităţii economice a agenţilor economici, pe care A.N.C.E.R. îi reprezintă în baza statutului legal al asociaţiei patronale.
La termenul din 22 februarie 2002, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, în sensul anulării HG nr. 1113/2001, şi nu al abrogării, la pct. 3 susţinând că va referi numai la pct. 2 al cererii iniţiale.
În şedinţa publică din 27 februarie 2002, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OG nr. 56/2000, privind reglementarea depozitătii cerealelor şi seminţelor oleaginoase, regimul certificatelor de depozit, precum şi constituirea fondului de garantare pentru certificatul de depozit, a OUG nr. 109/2000, pentru modificarea şi completarea OG nr. 56/2000, a Legii nr. 39/1991, pentru aprobarea OG nr. 56/2000, a Legii nr. 657/2001, privind aprobarea OUG nr. 109/2000, acte normative ce încalcă art. 134 pct. 2 lit. a) din Constituţie.
În şedinţa publică din 27 februarie 2002, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar la 21 martie 2002 s-a admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin încheierea din 11 aprilie 2002, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes şi a inadmisibilităţii acţiunii, a admis cererea de rectificare a încheierii din 21 martie 2002, în sensul completării motivării respingerii cererii de suspendare ,cu menţiunea existenţei unor decizii anterioare ale Curţii Constituţionale.
A admis cererea de suspendare a cauzei reiterate de reclamantă, constatând că, în concret, în raport cu ordonanţele guvernului şi legile de aprobare, nu s-au pronunţat decizii în speţă, anterior, de Curtea Constituţională.
A dispus suspendarea cauzei, în baza art. 23 pct. 5 din Legea nr. 47/1992, modificată şi a înaintat dosarul Curţii Constituţionale, pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, invocată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut în legătură cu excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, că hotărârea atacată nu are caracterul unui act administrativ de gestiune, pentru a fi exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ, în baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, iar cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de reclamantă, s-a reţinut că acestea vizează aspecte de legalitate, şi nu de neconstituţionalitate.
Împotriva încheierii pronunţate în şedinţa publică din 11 aprilie 2002, a declarat recurs intervenientul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
În susţinerea recursului, recurenta a precizat că în legătură cu actele normative asupra cărora intimata a invocat excepţia de neconstituţionalitate, aceasta nu s-a adresat Guvernului şi nici instanţei, pentru a solicita modificarea lor.
Pe fond, recurenta a susţinut că acestea au fost adoptate cu respectarea prevederilor constituţionale, mai mult ele au fost discutate şi analizate de către Comisiile de Agricultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor şi aprobate de plenul acestora.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că instanţa de fond s-a limitat exclusiv la verificarea condiţiilor de admisibilitate a posibilităţii ridicării excepţiei şi sesizării Curţii Constituţionale, potrivit Legii nr. 47/1992.
Legea organică a Curţii Constituţionale dă dreptul instanţei care este învestită cu soluţionarea litigiului pe fond şi din care se invocă o excepţie de neconstituţionalitate, să verifice dacă Curtea Constituţională nu s-a pronunţat în această materie şi dacă textele invocate ca fiind neconstituţionale, sunt legate de soluţionarea litigiului.
În virtutea acestor considerente teoretice Curtea de Apel a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluţionării excepţiei cu opinia sa de respingere.
În legătură cu criticile formulate în recurs, Curtea Supremă de Justiţie urmează să reţină că încheierea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
În condiţiile în care s-a susţinut ilegalitatea actului atacat, HG nr. 1113/2001, şi cum acesta sub aspect teoretic, este un act derivat faţă de actele normative primare (Constituţia, ordonanţa de urgenţă a guvernului şi legea), implicit se analizează şi actele, în baza şi aplicarea cărora s-a emis.
În măsura în care actele ar fi neconstituţionale, pe cale de consecinţă, şi hotărârea de guvern ar fi ilegală şi invers, astfel că opinia Curţii Constituţionale condiţionează soluţia în contencios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, împotriva încheierii din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 525/2003. Contencios → |
|---|
