CSJ. Decizia nr. 519/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 519/2003
Dosar nr. 2840/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Cluj al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 10 din 1 martie 2001, a admis sesizarea Procurorului financiar, înregistrată la 9 ianuarie 2001, în litigiul de contencios financiar, privind persoanele juridice creditoare: Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Judeţean Cluj, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, Direcţia Muncii şi Solidarităţii Sociale a judeţului Cluj, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu handicap Cluj, C.A.S. Cluj, Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor Bucureşti, Casa Judeţeană de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Cluj şi pârâta C.N.C.F. C.F.R. Bucureşti, regionala Cluj, reprezentată prin S.S.M.F. SA, Oficiul Teritorial Cluj şi în consecinţă, a obligat-o să achite la:
1. Ministerul Finanţelor Publice, la bugetul de stat, suma de 1.292.523.211 lei, penalităţi de 10% din impozitul pe salarii, reţinut şi nevirat;
2. Consiliul Judeţean Cluj, la bugetul acestuia, sumele de 2.010.941.356 lei, impozit pe salarii aferent perioadei februarie – decembrie 1999, cu majorări de întârziere în sumă de 2.532.869.482 lei, precum şi la virarea sumei de 273.779.771 lei, penalităţi .
3. Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, la bugetul local, a sumelor de 4.676.178.380 lei, ce reprezintă impozit pe salarii aferent perioadei ianuarie - decembrie 1999, cu majorări de întârziere în sumă de 10.358.631.004 lei şi 719.174.734 lei, penalităţi;
4. Casa Judeţeană de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Cluj:
a) 879.702.248 lei, contribuţie de 3% pentru pensia suplimentară datorată pe perioada ianuarie - august 2000, 756.017.921 lei, majorări de întârziere în plată şi 369.497.503 lei,penalităţi;
b) 46.693.397.912 lei, C.A.S. pe perioada ianuarie – septembrie 2000, cu 30.628.788.033 lei, majotări de întârziere;
5. Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj:
a) 132.991.034 lei, contribuţie de 1% la Fondul pentru plata ajutorului de şomaj aferentă intervalului ianuarie – septembrie 2000, cu majorări de întârziere în plată în sumă de 81.366.577 lei şi 41.935.959 lei, penalităţ;
b) suma de 5.688.228.326 lei, reprezentând cotă de 5% datorată la Fondul de şomaj pe intervalul ianuarie – septembrie 2000, cu majorări de întârziere în sumă de 1.576.805.551 lei.
6. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, sumele de 2.896.633.015 lei, reprezentând cota de 2% datorată pe intervalul ianuarie - septembrie 2000, la Fondul special de susţinere a învăţământului de stat, cu 793.069.396 lei majorări de întârziere;
7. Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap, sumele de 5.321.549.534 lei, contribuţie la Fondul de risc şi accident, (Fondul special pentru solidaritate socială pentru persoanele cu handicap), pe intervalul octombrie 1998 – septembrie 2000 şi 1.542.967.747 lei, majorări de întârziere;
8.Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor Bucureşti, sumele de 426.826.405 lei, majorări de întârziere la contribuţia datorată la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate, aferentă perioadei octombrie 1998 – decembrie 1999, achitată de pârâtă, dar cu întârziere, 11.569.835.053 lei, contribuţie datorată la acelaşi fond pe intervalul ianuarie – august 2000, cu majorări de întârziere aferente acestei obligaţii de bază, în sumă de 5.224.843 lei.
Majorările de întârziere pentru creanţele principale neachitate sunt determinate până la 23 septembrie 2000 şi se datorează, în continuare, până la achitarea integrală a obligaţiilor de bază. De la 23 septembrie 2000, majorările de întârziere urmează să fie calculate şi încasate de persoana juridică creditoare.
A obligat pârâta şi la 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată, avansate de stat.
A constatat lipsa calităţii procesuale active a C.A.S. Cluj şi a Direcţiei de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj.
A respins cererea Procurorului financiar, de instituire a măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, Colegiul a avut în vedere că societatea nu a contestat obligaţiile bugetare, inclusiv cuantumul majorărilor şi penalităţilor stabilite conform dispoziţiilor legale şi a înlăturat apărarea făcută, că ar fi neconstituţional ca pentru aceiaşi abatere, contribuabilul să fie sancţionat atât cu majorări de întârziere, cât şi cu penalizări.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 291 din 7 iunie 2001, a respins recursul declarat de societate, reţinând că potrivit OG nr. 11/1996, art. 131, introdus prin OG nr. 53/1997, nevărsarea de către plătitorii obligaţiilor bugetare, a sumelor datorate, potrivit legii, se penalizează după cum urmează:
- cu 10% din suma reţinută şi nevirată până la 30 de zile;
- cu 20% din suma reţinută şi nevărsată mai mult de 30 de zile.
Penalitatea prevăzută la alineatul precedent se aplică de organele competente, o singură dată, pentru aceiaşi sumă reţinută şi nevărsată, iar acestea nu înlătură obligarea la plata majorărilor de întârziere, conform legii.
Verificarea dacă această prevedere (art. 131 din OG nr. 11/1996) este sau nu în conformitate cu art. 51 din Constituţie şi dacă nu cumva plata de penalizări reprezintă o confiscare parţială – prin încălcarea art. 41 alin. (8) din Constituţie, fiindcă prejudiciul titularului creanţei, prin neplata la termen a obligaţiei bugetare, este acoperit prin majorările de întârziere, reglementate de art. 13 din OG nr. 11/1996, adică excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale nu poate fi invocată în faţa instanţelor Curţii de Conturi, astfel cum a statuat Plenul Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 2 din 1995 (M. Of. nr. 47/13.03.1995).
Prin recursul declarat la Curtea Supremă de Justiţie, C.N.CF .C.F.R. Bucureşti, regionala Cluj, reprezentată prin S.S.M.F. SA – Oficiul Teritorial Cluj, reiterează excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 131 din aceiaşi ordonanţă, introduse prin OG nr. 53/1997.
S-a susţinut că prin aceste dispoziţii sunt încălcate prevederile Constituţiei, din art. 41 alin. (8), art. 53 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) şi b).
Prin încheierea nr. 2142 din 7 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a trimis spre soluţionare, Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a suspendat judecarea recursului, până la primirea deciziei Curţii Constituţionale.
Ulterior, la 28 noiembrie 2002, cauza a fost repusă pe rol, pentru soluţionare.
Prin Decizia nr. 307 din 12 noiembrie 2002, a Curţii Constituţionale, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 131 din aceiaşi ordonanţă, introduse prin OG nr. 53/1997, excepţie ridicată de C.N.C.F. C.F.R. Bucureşti, regionala Cluj.
Curtea a constatat că dispoziţiile criticate prevăd plata majorărilor de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare, precum şi plata unor penalităţi pentru reţinerea la sursă a taxelor şi impozitelor şi nevirarea lor în termenul legal. Aceste prevederi instituie sancţiuni diferite pentru săvârşirea unor fapte diferite, după cum urmează : pentru achitarea cu întârziere sau pentru neplata obligaţiilor bugetare, se percep majorările de întârziere prevăzute de art. 13 din OG nr. 11/1996, pe când, pentru reţinerea la sursă şi nevirarea sumelor încasate, se percep, o singură dată, penalităţile prevăzute de art. 131 din aceiaşi ordonanţă.
Susţinerea referitoare la încălcarea art. 41 alin. (8) din Constituţie, nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziţii prevăd confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii. Or, instituirea unor sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu poate fi considerată o confiscare parţială a averii contribuabilului.
Nici art. 53 alin. (2) referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, nu poate fi reţinut, deoarece textele criticate nu instituie obligarea la plată a unor sarcini fiscale, ci prevăd sancţiuni pentru neachitarea acestora, deci pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege.
Nu au fost încălcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, cu privire la obligaţiile statului, de a asigura un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, întrucât, prin instituirea de sancţiuni împotriva autorilor abaterilor menţionate în textele legale criticate, nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, se decurajează comportamentul contrar intereselor naţionale, în activitatea economică şi financiară.
Cum recursul priveşte numai rezolvarea excepţiei de neconstituţionalite a dispoziţiilor legale menţionate şi este nefondat în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.C.F. CFR Bucureşti, regionala Cluj, împotriva deciziei nr. 291 din 7 iunie 2001, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 516/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 52/2003. Contencios → |
|---|
