CSJ. Decizia nr. 525/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 525/2003

Dosar nr. 3871/2001

Şedinţa publică din 11 februarie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanţii G.I. şi O.M. au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, pentru a dispune anularea deciziei nr. 830 din 6 iunie 2001, emisă de Direcţia Ggenerală de Soluţionare a Contestaţiilor.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au fost obligaţi prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 1191/2000, la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 9.000.000 lei.

Au susţinut că instanţa în mod nelegal a dispus această măsură, menţinută ca atare de Ministerul Finanţelor Publice, întrucât prin apelul formulat împotriva sentinţei nr. 2363 din 6 decembrie 1999, au invocat excepţii şi că pentru fiecare critică se datorează o taxă de 75.000 lei.

Mai mult decât atât, au mai arătat că din masa succesorală, care a făcut la fond obiectul litigiului, lor nu le revin toate bunurile.

Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 128/F-C din 12 septembrie 2001, a admis acţiunea reclamanţilor.

A anulat Decizia nr. 830 din 6 iunie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice şi a stabilit că reclamanţii datorează suma de 1.048.200 lei, taxă judiciară de timbru, în apelul declarat în dosarul nr. 1191/2000, al Tribunalului Argeş.

A obligat pe pârât la 303.000 lei, cheltuieli de judecată, către reclamanţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin apelul declarat s-au adus sentinţei cinci critici, în aceste condiţii taxa judiciară de timbru urmând a fi stabilită pentru fiecare în parte, după natura ei, potrivit art. 14 din Legea nr. 146/1997.

S-a reţinut că primele trei critici şi a cincea sunt neevaluabile în bani, urmând a se aplica dispoziţiile art. 11 şi 13 din Legea nr. 146/1997.

Cea de-a patra critică se referă la anularea actului de partaj voluntar, care se timbrează conform art. 3 lit. a1), raportat la art. 11 din lege, iar cererea de atribuire din procesul de partaj succesoral, a unui teren în valoare de 17.055.000 lei şi a unui teren în valoare de 1.462.500 lei, se timbrează conform art. 3 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că apelanţii au contestat atât valoarea terenurilor, cât şi drepturile coproprietarilor la masa succesorală, în cadrul cererii de partaj succesoral a reclamantei T.C., iar excepţiile invocate constituie o problemă a fondului cauzei, soluţionarea lor fiind de fapt soluţionarea cauzei.

A susţinut că instanţa trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi Ordinul Ministerului de Justiţie nr. 760/C din 22 aprilie 1999.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Prin apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 2363 din 6 decembrie 1999, a Judecătoriei Curtea de Argeş, prin care a fost soluţionată acţiunea de partaj succesoral a reclamantei T.C. şi anluarea în parte a actului de partaj voluntar, G.I. şi O.M. au contestat atât valoarea terenurilor, cât şi drepturile coproprietarilor la masa succesorală, în cadrul cererii de partajare a averii, conform Raportului de expertiză efectuat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducţiune a liberalităţilor şi cereri de partaj, se timbrează cu 150.000 lei.

Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii, la valoarea contestată.

Or, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii formulată de apelanţii pârâţi, pe rolul Tribunalului Argeş, aceştia au contestat dreptul reclamantei şi au arătat că reclamanta T.C. nu are vocaţie succesorală la averea defunctului L.G.

În aceste condiţii, la stabilirea taxei judiciare de timbru se au în vedere dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997.

Având în vedere valoarea bunurilor succesorale potrivit raportului de expertiză varianta C – efectuată în dosarul nr. 418/1999, al Judecătoriei Curtea de Argeş, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus precizate, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1996, Curtea constată că taxa judiciară de timbru stabilită de Tribunalul Argeş, prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2000, este legal datorată.

Prin urmare, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea greşită a legii, urmează a fi casată, cu consecinţa respingerii acţiunii şi menţinerea deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 830 din 6 iunie 2001, ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Argeş, împotriva sesntinţei nr. 128/F-C din 12 septembrie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulat de reclamanţii O.M. şi G.I.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 525/2003. Contencios