CSJ. Decizia nr. 554/2003. Contencios. Anularea masurii administrative de a nu-i permite iesirea din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 554/2003
Dosar nr. 2183/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 aprilie 2002, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul S.R. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul de Interne, să se dispună anularea ca nelegală. a măsurii administrative de a nu permite ieşirea din România, instituită în baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 123/2001, privind regimul străinilor în România.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este cetăţean grec cu reşedinţa în România şi că în anul 1998, a participat la privatizarea SC M. SA, societate cu capital integral de stat, realizând în totalitate investiţiile la care s-a obligat prin contractul de privatizare.
Cu toate acestea, împotriva sa s-a început urmărirea penală, considerându-se, în urma controalelor efectuate de Garda Financiară, la 18 martie 2001, că ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune în dauna avutului public, în legătură cu contractul de privatizare, iar Ministerul de Interne – Inspectoratul General de Poliţie a instituit măsura administrativă de a nu i se permite ieşirea din ţară, invocându-se prevederile art. 29 lit. b) din Legea nr. 123/2001.
A mai susţinut că această măsură a fost menţinută abuziv şi cu toate că Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis plângerea reclamantului împotriva acestei măsuri, ulterior s-a instituit împotriva sa măsura interzicerii de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 zile, măsură ce a încetat de drept la 20 octombrie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 677 din 24 iunie 2002, a admis acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că instituirea interdicţiei părăsirii ţării, ca urmare a adresei nr. 1573113 din 31 iulie 2001 a D.G.P.M.B., a fost nelegală, întrucât reclamantul nu s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 123/2001, care prevede două condiţii ce trebuiau întrunite cumulativ, şi anume:
-(1) cetăţeanul străin să fie învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi
- (2) magistratul să fi dispus măsura interdicţiei părăsirii localităţii.
La data de 31 iulie 2001, magistratul nu dispusese împotriva reclamantului S.R., măsura interdicţiei părăsirii localităţii, măsură dispusă abia la 21 septembrie 2001, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Perioada de 30 zile, de la 21 septembrie 2001, până la 20 octombrie 2001, a fost singura perioadă în care cetăţeanului grec i s-a limitat în mod legal, dreptul la libera circulaţie, astfel că fiecare zi ce excede acestei perioade, reprezintă o limitare abuzivă a acestui drept.
Instanţa a mai reţinut că în mod nelegal Ministerul de Interne a considerat că interdicţia de a părăsi ţara poate fi solicitată de D.G.F.P., către organul de poliţie, ca organ de urmărire penală.
Textul art. 29 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 123/2001, se referă numai la procurori, pentru că aceştia sunt magistraţii care dispun măsura de a nu părăsi localitatea.
Potrivit Codului de procedură penală, măsura interzicerii de a părăsi localitatea se ia o singură dată, pe o perioadă de 30 zile şi încetează de drept la expirarea perioadei pentru care a fost dispusă.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs Ministerul de Interne.
În motivele de recurs, Ministerul de Interne reiterează situaţia de fapt, fără a aduce o critică efectivă sentinţei atacate, considerând doar că cele două condiţii cumulative prevăzute de lege au fost îndeplinite.
Recursul va fi respins pentru cele ce urmează:
Din analiza actelor şi dovezilor de la dosar a rezultat că măsura interzicerii ieşirii din ţară, fiind reţinută ca legală, a fost luată în baza adresei nr. 1573116 din 31 iulie 2001, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, măsura de interdicţie a părăsirii localităţii, care a fost instituită ulterior, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru perioada 21 septembrie 2001 – 20 octombrie 2001, este nelegală.
Potrivit prevederilor art. 29 lit. d) din Legea nr. 123/2001, pentru instituirea acestei măsuri, trebuiau îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv cetăţeanul străin să fie învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul să fi dispus interdicţia părăsirii localităţii.
La data de 31 iulie 2001, magistratul nu dispusese împotriva reclamantului S.R., măsura interdicţiei părăsirii localităţii (art. 145 C. proc. pen.), iar această măsură s-a dispus la data de 21 septembrie 2001, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În atare situaţie, perioada de 30 zile, de la 21 septembrie 2001, până la 20 octombrie 2001, a fost singura perioadă în care cetăţeanului grec i s-a limitat în mod legal dreptul de a părăsi localitatea.
Or, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele legii, art. 22 alin. (2) referindu-se la organele de urmărire penală, pentru situaţia prevăzută de alin. (1) lit. b), numai la procurori, pentru că aceştia sunt magistraţii care dispun măsura de a nu părăsi localitatea, iar Ministerul de Interne a considerat, nelegal, că interdicţia de a părăsi ţara poate fi dispusă de către organul de poliţie, ca organ de urmărire penală.
În consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 123/2001, în mod temeinic şi legal instanţa de fond, prin hotărârea atacată, a anulat ca nelegală, măsura menţinerii interdicţiei de a părăsi România, aplicată reclamantului S.R.
Pe cale de consecinţă, recursul se dovedeşte nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne, împotriva sentinţei civile nr. 667 din 24 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 552/2003. Contencios. La revizuire (refuz... | CSJ. Decizia nr. 555/2003. Contencios. Refuz prelungire viza de... → |
|---|
