CSJ. Decizia nr. 555/2003. Contencios. Refuz prelungire viza de sedere în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 555/2003
Dosar nr. 2184/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 710/CA/2001, reclamanta W.W., în contradictoriu cu Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei a solicitat obligarea acestuia să-i prelungească viza de şedere în România.
Cererea s-a înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 436/F/2001, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei.
Prin Decizia nr. 157 din 30 aprilie 2002, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a reţinut cauza pentru soluţionare în fond.
S-a avut în vedere faptul că Direcţia Generală Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată sunt unităţi fără personalitate juridică, subordonate Ministerului de Interne care trebuie să stea în proces, în calitate de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a venit în România la data de 3 noiembrie 1999, cu părinţii, ea fiind elevă.
În anul 2000, autorităţile au refuzat prelungirea vizei de şedere, deşi era încă elevă.
A mai menţionat că se află în îngrijirea părinţilor cărora li s-a prelungit viza de şedere în România, că locuiesc împreună şi că nu poate urma cursurile unei facultăţi, neavând viza de şedere în România.
Prin sentinţa nr. 665 din 20 iunie 2002, s-a admis acţiunea reclamantei, s-a anulat viza de ieşire din ţară, aplicată pe paşaportul acesteia, a fost obligat pârâtul să emită un act pentru prelungirea vizei de şedere.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamanta a intrat în ţară la data de 3 noiembrie 1999, cu viză acordată de Ambasada României la Beijing, în scop de studii.
Când a ajuns în ţară, reclamanta s-a înscris la Şcoala Internaţională Chineză.
Aprobarea dată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu prevede pentru reclamantă, de a urma cursurile unei şcoli de stat, atâta vreme, cât în România există şi învăţământ privat, ca o alternativă la cel de stat.
Reclamanta a dovedit că a finalizat scopul pentru care a venit în România, astfel că refuzul de a-i acorda viza de şedere în România, este nejustificat.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Ministerul de Interne, criticând-o astfel:
Viza de intrare s-a acordat reclamantei prin scrisoarea de acceptare nr. 76447 din 26 iulie 1999, prin care era repartizată pentru efectuarea anului pregătitor pentru învăţarea limbii române la Universitatea Bucureşti.
Intrată în ţară, reclamanta nu s-a înscris în sistemul naţional de învăţământ şi educaţie.
Şcoala Internaţională Chineză nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi integrată în sistemul naţional de învăţământ.
Reclamanta avea obligaţia de a se prezenta şi înscrie în instituţia de învăţământ la care a fost repartizată, respectiv Universitatea Bucureşti.
În plus, reclamanta avea obligaţia de a achita 215 dolari SUA, taxă de şcolarizare lunară, ceea ce nu a făcut.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin scrisoarea de acceptare nr. 76447 din 26 iulie 1999, a Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-a dat aprobarea pentru posibilitatea înscrierii la Unitersitatea Bucureşti, şi nu obligativitatea înscrierii în sistemul de învâţământ naţional.
Înscrierea la Şcoala Internaţională Chineză şi absolvirea acesteia nu contravine scopului pentru care a venit în România, cu atât mai mult, cu cât, aşa cum rezultă din scrisoarea de acceptare, nu a fost repartizată la Universitatea Bucureşti.
Reclamanta având familia în Bucureşti – părinţii cu viză de şedere în România, refuzul de a i se acorda viza de şedere în continuare, nu se justifică.
Constatându-se sentinţa legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, împotriva sentinţei civile nr. 665 din 20 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 554/2003. Contencios. Anularea masurii... | CSJ. Decizia nr. 556/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
