CSJ. Decizia nr. 56/2003. Contencios. Recurs refuz eliberare autorizatie de constructie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 56/2003
Dosar nr. 682/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2000 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta B.G. a chemat în judecată pe Primarul General al municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acestuia să-i elibereze autorizaţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru împrejmuirea terenului situat în Bucureşti, precum şi să-i plătească suma de 1.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 1 iulie 2000 şi până la executarea hotărârii, sumă ce reprezintă daune interese, urmare a penalităţilor de întârziere pe care reclamanta le plăteşte societăţii de construcţii.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că este proprietara terenului în suprafaţă de 349,4 mp din str. Herăstrău, că la 24 mai 2000 a depus cerere şi actele necesare pentru obţinerea autorizaţiei necesare ridicării unei construcţii pe acest teren, fiind şi în posesia certificatului de urbanism şi a avizelor şi studiilor necesare, însă i s-a refuzat eliberarea autorizaţiei pe care a solicitat-o.
Mai arată că a încheiat un contract de antrepriză cu SC O.H. SRL, în vederea edificării construcţiei, contract în care s-a stipulat clauza plăţii unor penalităţi de 1.000.000 lei/zi în cazul nerespectării de către oricare dintre părţi, a termenului fixat pentru începerea lucrărilor.
Acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1587 din 16 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ,
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 284 din 23 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei se reţine că sentinţa se casează, pentru că primul capăt de cerere şi anume, cel privind eliberarea autorizaţiei de construcţie solicitată, trebuia admis, dar că al doilea capăt de cerere nu a fost judecat, urmând ca instanţa de trimitere să verifice legalitatea acestuia, dacă sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 28/199, şi numai dacă sunt întrunite cerinţele acestui text legal, urmează să administreze probe concludente privind temeinicia solicitării despăgubirilor.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 485 din 18 aprilie 2001, prin care a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul să-i elibereze reclamantei, autorizaţie de construire pentru imobilul-locuinţă şi sediu firmă şi pentru împrejmuirea terenului din str. Herăstrău, în condiţiile normelor în materie.
De asemenea, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privitor la plata daunelor solicitate şi a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei, suma de 7.612.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa reţine că nejustificat nu s-a rezolvat cererea reclamantei, de a i se elibera autorizaţie de construire, cu toate că erau întrunite toate condiţiile legale, dar i se respinge cererea privind daunele, pentru că reclamanta nu a făcut dovada plăţii penalizărilor de întârziere stabilite prin contractul de antrepriză.
Şi această sentinţă a fost casată prin Decizia nr. 2542 din 25 iunie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin admiterea recursului promovat de reclamantă şi s-a trimis cauza la aceiaşi instanţă, spre rejudecare. Totodată, s-a anulat recursul declarat de Primarul General al municipiului Bucureşti, ca netimbrat.
Se reţine că s-a admis corect primul capăt de cerere, dar că este necesară completarea probatoriilor, pentru a se stabili natura juridică a plăţilor efectuate de reclamantă şi cuantumul efectiv al acestora, faţă de care instanţa va verifica legalitatea celui de-al doilea capăt de cerere şi dacă în raport cu aceasta, sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Rejudecând din nou cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1611 din 27 noiembrie 2001, prin care a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârât să plătească reclamantei, cu titlu de daune, câte 1.000.000 lei/zi de la 1 iulie 2000 şi până la 25 iunie 2001, precum şi suma de 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei se reţine că este în afara culpei reclamantei, faptul că aceasta nu a obţinut autorizaţia de construire până la 1 iulie 2000, pârâtul eliberând autorizaţia abia în luna august 2001, numai după ce a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 485/2000, să o elibereze, astfel că acesta este în culpă, şi în raport cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, din care rezultă că a suferit daune materiale, se va admite cererea de daune.
Primarul General al municipiului Bucureşti, pentru municipiul Bucureşti, a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Consideră că în mod justificat s-a refuzat eliberarea autorizaţiei de construire şi anume, pentru că proprietatea terenului era contestată, el fiind revendicat în justiţie atât de A.B., cât şi de M.R., dar că s-a eliberat reclamantei autorizaţia. în urma respingerii, prin Decizia nr. 1366 din 21 mai .2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 19836 din 3 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 1, a cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 10542 din 28 iunie 1999, prin care s-a restituit către A.B., terenul din str. Herăstrău.
Arată că a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1366/2001, cu termen la 7 februarie 2002 şi cum reclamanta a cumpărat terenul de la L.A., iar acesta de la A.B., până la lămurirea calităţii de proprietar al acestui teren, nu poate fi obligat la plata daunelor interese.
Recursul este fondat.
În ce priveşte capătul de cerere privitor la eliberarea autorizaţiei de construire, instanţa nu are a se pronunţa, deoarece a fost soluţionat definitiv, anterior.
Ca atare, în discuţie este numai dacă instanţa a cărei hotărâre a fost atacată prin prezentul recurs, a obligat sau nu coret pe recurentul-pârât la plata sumei de 1.000.000 lei/zi cu titlu de daune, începând cu 1 iulie 2000 şi până la 25 iunie 2001.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 352 din 14 martie 2000, de Biroul notarial public A.N., rezultă că L.A. a vândut intimatei B.G., terenul fără construcţii situat în Bucureşti, în suprafaţă de 349,4 mp, înscris în C.F. nr. 817 a sectorului 1 Bucureşti, cu număr cadastral provizoriu 660.
Mai rezultă că L.A. a cumpărat acest teren de la A.B., în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2852 din 7 septembrie 1999, de Biroul notarului public L.S.
Dar din Decizia civilă nr. 374, pronunţată la 7 februarie 2002 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă (depusă în prezentul dosar de recurs), rezultă că A.B. nu a putut face dovada calităţii sale de proprietar al imobilului din str. Herăstrău, calitate ce i s-a recunoscut anterior prin sentinţa civilă nr. 10542 din 28 iunie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, astfel că în final a fost schimbată această sentinţă şi s-a respins acţiunea formulată de A.B., prin care revendica terenul în discuţie.
Ca atare, cum s-a stabilit definitiv că A.B.I nu a avut calitatea de proprietar asupra terenului din str. Herăstrău, teren pe care acesta l-a vândut numitului L.A., care la rândul său i l-a vândut intimatei B.G., rezultă că titlul de proprietate invocat de aceasta, este lovit de nulitate.
De aceea, se va reţine că nici recurentul nu poate fi obligat la plata unor daune către intimată, deoarece se constată că refuzul său de a elibera autorizaţia de construire, a fost justificat, el datorându-se faptului că era contestată calitatea intimatei, de proprietar asupra imobilului.
Astfel fiind, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 29/1990 şi art. 312 şi 314 C. proc. civ., se va admite recursul de faţă, va fi casată sentinţa recurată şi pe fond, se va respinge cererea formulată de reclamanta B.G., privind plata daunelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 1611 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administraiv.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge cererea formulată de reclamanta B.G., privind plata daunelor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 559/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 56/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
