CSJ. Decizia nr. 560/2003. Contencios. Recurs nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 560/2003
Dosar nr. 432/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii K.I., N.M., N.E., N.I. şi N.A., prin acţiunea înregistrată la 9 martie 2000, au chemat în judecată pârâţii SC A. SA Târgu Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MS nr. 0038 din 24 februarie 1998.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în litigiu, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 nu se afla în administrarea fostului T.C.M. Târgu Mureş, a cărei succesoare în drept, cu o parte din patrimoniu este prima pârâtă, deoarece antecesorul acesteia deţinea terenul din anul 1966, cu titlu de închiriere, caz în care în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru respectiva suprafaţă de teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar nu poate fi pus în posesie, deoarece pârâta I a invocat dreptul de proprietate asupra acelui teren, conform art. 20 din Legea nr. 15/1990, pentru care pârâta II i-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 150 din 22 mai 2000, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanţi, reţinând că înaintea sesizării instanţei, aceştia nu au urmat procedura administrativ-prealabilă cerută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, au declarat recurs reclamanţii, care a fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2478 din 21 iunie 2001.
La 14 iulie 2000, reclamanţii K.I., N.M., N.E., N.I. şi N.A., prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgu Mureş, au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria MS nr. 0038 din 24 februarie 1998.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au reiterat aceleaşi motive invocate în acţiunea formulată în contencios administrativ şi care a format obiectul dosarului nr. 385/E/2000 al Curţii de Apel Târgu Mureş, soluţionat prin sentinţa nr. 150 din 22 mai 2000, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2478 din 21 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a pricinii, în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 6499 din 19 octombrie 2000, Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, sentinţă rămasă irevocabilă, prin neapelare.
Curtea de Apel Târgu Mureş, învestită cu soluţionarea pricinii, prin declinare de competenţă de la Judecătoria Târgu Mureş, în temeiul art. 1201 C. civ., a constatat că în această a doua cerere de judecată este triplă identitate: de pârâţi, obiect şi cauză, existînd autoritate de lucru judecat, astfel că pentru acest motiv, prin sentinţa nr. 345 din 11 decembrie 2001, a respins acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, hotărârea instanţei de fond este criticată sub aspectul greşitei interpretări a actului juridic dedus judecăţii, arătând că acţiunea formulată avea caracterul unei acţiuni de drept comun, şi nu o acţiune în contencios administrativ, cum în mod greşit a interpretat instanţa, caz în care nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Cea de a doua cerere nefiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990, fiind o cerere de constatare a nulităţii absolute a unui act, deci o acţiune de drept comun, în cauză nu putea fi invocată autoritatea de lucru judecat, neexistând întrunite elementele acestei excepţii.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
În speţă, reclamanţii s-au adresat instanţei de contencios administrativ, pentru a se dispune constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei I, la data de 24 februarie 1998, de către pârâta 2.
Acţiunea reclamanţilor a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru nerespectarea procedurii administrative prealabile, soluţie rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea Supremă de Justiţie.
Reclamanţii s-au adresat Judecătoriei Târgu Mureş, cu o nouă acţiune, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Judecătoria Târgu Mureş, constatând din oficiu, că este necompetentă să soluţioneze acţiunea reclamanţilor, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
Reclamanţii neexercitînd calea de atac a apelului, sentinţa a devenit irevocabilă, instanţa de contencios administrativ învestită urmând să purceadă la judecarea pricinii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins această a doua acţiune a reclamanţilor, invocând excepţia autorităţii lucrului judecat, fără a ţine seama că în prima cauză, Curtea de apel nu a soluţionat fondul, ci a respins acţiunea pe cale de excepţie.
Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat, atunci când cea de a doua cerere de chemare în judecată are aceleaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi contra lor în aceiaşi calitate.
Dacă, însă, prima cerere de chemare în judecată nu a fost soluţionată de instanţă, pe fond, hotărârea fiind pronunţată pe excepţie, înseamnă că în cea de a doua cauză nu poate fi invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca prima hotărârem rămasă definitivă şi revocabilăm să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi.
Atunci când prin prima hotărâre, acţiunea a fost respinsă pentru excepţia puterii lucrului judecat, ca în speţa de faţă, fără a fi discutate temeinicia motivelor invocate, este evident că existenţa unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni, din moment ce în primul proces, fondul raporturilor juridice între părţi nu fusese soluţionat.
În raport cu cele ce preced, recursul se vădeşte fondat şi urmează a fi admis, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare, instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarata de K.I., N.M., N.E., N.I. şi N.A., împotriva sentinţei nr. 345 din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 561/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
