ICCJ. Decizia nr. 562/2003. Contencios. Nulitatea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.562

Dosar nr.1777/2003

Şedinţa publică din 10 februarie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la 15 septembrie 2000 reclamantul B.L.C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietateSeria B-C nr. 0020 din 25 martie 1994, emis de Consiliul Judeţean Bacău în favoarea S.C. „A" SA pentru suprafaţa totală de 24.675,92 mp teren.

În motivarea cererii sale reclamantul a susţinut că în mod nelegal, în suprafaţa atribuită în proprietatea societăţii comerciale, au fost incluşi 14.288,72 mp teren, situat în comuna Borzeşti –care în fapt au aparţinut bunicului B.H., al cărui moştenitor este. Reclamantul a mai susţinut că pe acest teren se află o serie de construcţii edificate de autorul său şi care abuziv au fost incluse în patrimoniul S.C. „A" S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 207 din 27 decembrie 2000, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea reţinând că terenul în litigiu s-a aflat în administrarea societăţii pârâte încă din 1986 şi că prin efectul Legii nr. 15/1990 a devenit proprietatea acesteia, fiind inclus în patrimoniul său. S-a mai reţinut că terenul solicitat de reclamant nu poate face obiectul retrocedării, nefiind teren agricol – în sensul dispoziţiilor art.16 din Legea nr. 1/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.L.C., care, în esenţă a susţinut că a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu care a fost abuziv preluat de stat şi inclus în patrimoniul S.C. „A" SA astfel încât în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2000 se cuvine a fi restituit.

CurteaSupremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ prin Decizia nr. 1036 din 15 martie 2002 a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se administra probe din care să rezulte în ce categorie de teren se include suprafaţa solicitată de reclamant, având în vedere că prin Decretul-lege nr. 83/1949 autorului reclamantei i-au fost expropriate 50 ha teren compus din 48 ha teren arabil şi 2 ha parc.

În fond după casare, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 19 din 18 martie 2003 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

În considerentele hotărârii instanţa de fond a reţinut că din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul solicitat de reclamant face parte din categoria „curţi-construcţii" aferent unui loc de agrement restaurantul„S" şi ca atare nu poate fi restituit în temeiul art.16 din Legea nr.1/2000 care face referire la terenurile agricole ce aparţin unor societăţi comerciale.

Împotriva acestei soluţii a declarat recursreclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul a susţinut în esenţă următoarele:

- Curtea de Apel Bacău a respins cererea petiţionarului pe criterii absolutiste prin care a îngrădit dreptul acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate, raportându-se la un singur criteriu, respectiv dacă terenul revendicat se înscrie sau nu în categoria de folosinţă teren agricol potrivit art. 16 din Legea nr. 1/2000;

- nu au fost analizate celelalte considerente privind cererea formulată respectiv respectarea condiţiilor legale la data emiterii actului atacat în raport de prevederile HG nr. 834/1991,

- nu au fost analizate textele Legii nr. 1/2000 în integralitatea acestoraîn coroborare cu probele administrate în cauză şi cu celelaltedispoziţii ale Legii nr. 18/1991.

- prin modul în care a fost motivată sentinţa, recurentului reclamant i s-a înrăutăţit situaţia în propria cale de atac, prin precizarea din considerente „că nu se confirmă vocaţia la reconstituirea dreptului înnatură, ceea ce face inutilă anularea certificatului, câtă vreme prin soluţia anterioară i se recunoaşte dreptul lareconstituire şi acordare de despăgubiri".

Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În baza Decretului-lege nr. 83/1949 suprafaţa de 50 ha compusă din 36 ha teren arabil, 2 ha fructe, 9 ha păşuni, 1 ha vie, 2 ha parc ce a aparţinut lui B.H. din comuna Borzeşti, judeţul Bacău, al cărui moştenitor este reclamantul-recurent B.L.C. a fost expropriată.

Acelaşi regim l-au avut şi clădirile reprezentând conacul şi construcţiile aferente ce ocupau 416 mp.

Din aceste suprafeţe reclamantul a solicitat 14.288,72 mp. incluşi nelegal în suprafaţa de 24.675,92 mp. teren pentru care s-a constituit drept de proprietate în favoarea S.C. „A" SA prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate SeriaB-C nr.0020 din 25 martie 1994 emis de Consiliul Judeţean Bacău.

Potrivit dispoziţiilorart. 39 din Legea nr. 18/1991 aşa cum au fost modificate prin Legeanr. 169/1997 „persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului-lege nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit.h) din Legea nr. 187/1945, de familie (50 ha) indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9".

Aceste dispoziţii au fost preluate şi în cuprinsul Legii nr. 1/2000 (respectiv art.1).

Din interpretareateleologică a dispoziţiilor susmenţionate precum şi a Legii nr.18/1991 în ansamblul ei rezultă dreptul reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deţinut de autorii săi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.L.C. împotriva sentinţei civile nr.19 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Modifică sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea.

Anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria B-C nr.0020 din 20 martie 1994 emis în favoarea S.C. „A" SA Oneşti pentru suprafaţa de 14.288,72 mp teren.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10februarie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 562/2003. Contencios. Nulitatea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs