CSJ. Decizia nr. 691/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 691/2003
Dosar nr. 1610/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.N. a formulat contestaţie în anulare. împotriva deciziei nr. 1950 din 23 mai 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 2837/2000, solicitând anularea acesteia şi rejudecarea recursului pe care l-a promovat împotriva sentinţei nr. 146 din 23 mai 2000, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
In motivarea contestaţiei. arată că instanţa de recurs nu a avut în vedere că U.A.R. a expediat motivele de recurs, prin poştă, tardiv şi că eronat a analizat motivele de recurs formulate de Baroul Prahova, în numele U.A.R., dar Baroul Prahova nu a fost parte în proces, iar pentru U.A.R. a avut mandat numai pentru termenul din 4 mai 2000.
Prin Decizia atacată cu prezenta contestaţie s-a dispus admiterea recursului formulat de U.A.R., împotriva sentinţei nr. 146 din 23 mai 2000, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi s-a casat această sentinţă şi pe fond, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.N., prin care solicită anularea deciziei nr. 5433 din 18 martie 2000 şi primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Sentinţa s-a comunicat pârâtei la 2 iunie 2000, iar motivarea la, 17 iulie 2000, conform dovezilor de la dosar.
La instanţa de fond, pârâta U.A.R. a fost reprezentată de avocatul B.N., în baza adresei nr. 32/C din 24 aprilie 2000 şi a adresei nr. 211 din 24 aprilie 2000.
În baza mandatului primit, Baroul Prahova, prin reprezentantul său legal, avea dreptul de a declara recurs împotriva sentinţei şi de a-l motiva, în temeiul art. 69 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul s-a înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, la 25 mai 2000, iar motivarea recursului s-a depus la 21 iulie 2000, ambele în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 şi 303 C. proc. civ., aşa cum era în vigoare la acea dată.
Ca atare, Curtea reţine că Baroul Ploieşti a avut un mandat perfect valabil pentru reprezentarea intereselor U.A.R., atât la instanţa de fond, cât şi pentru promovarea şi motivarea recursului, astfel că instanţa de recurs a avut în vedere corect cererea de recurs şi cererea prin care s-a motivat recursul, depuse de Baroul Ploieşti, în numele U.A.R., în termen legal.
Astfel fiind, reţinând că instanţa de recurs nu a comis nici o greşeală materială, în sensul prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ., invocată de către contestator, se va respinge contestaţia de faţă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.N., împotriva deciziei nr. 1950 din 23 mai 2001, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 690/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 698/2003. Contencios → |
|---|
