CSJ. Decizia nr. 738/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 738/2003
Dosar nr. 687/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În urma controlului efectuat la Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş, cu privire la situaţia, evoluţia şi fondul de administrare a patrimoniului, Direcţia de Control Financiar Maramureş a constatat următoarele abateri financiare:
- deducerea T.V.A. din cheltuielile de deplasare, reprezentând diurna, cazarea şi transportul, astfel că s-a diminuat în mod nejustificat T.V.A. de plată, cu suma de 667.073.526 lei şi majorări de întârziere de 15.445.523 lei.
S-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a lui P.V., director economic, M.E.,şef serviciu financiar, P.R. şi G.F., referenţi de specialitate.
- decontarea unor cheltuieli de cazare pe bază de documente nereale, în sumă de 1.027.820.000 lei.
Prin folosirea acestei sume s-a redus impozitul pe profit cu suma de 425.849.964 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere de 433.576.141 lei;
- decontarea pe cheltuieli de exploatare a contravalorii unor lucrări de modernizare, ceea ce a influenţat, de asemenea, baza de calcul a profitului impozabil şi diminuarea impozitului pe profit cu 66.204.157 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 67.513.453 lei.
S-a angajat răspunderea civilă delictuală a directorului economic P.V.;
- plata nejustificată a diferiţilor executanţi a unor lucrări de investiţii, în sumă de 276.302.812 lei, pentru care s-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor T.A., P.V., L.V., S.A. şi A.S.
Prin actul de sesizare, Procurorul financiar a trimis în judecată persoanele vinovate, conform celor menţionate mai sus.
Prin sentinţa nr. 29 din 28 iunie 2001, Colegiul jurisdicţional Maramureş a respins în totalitate actul de sesizare şi precizarea procurorului financiar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală în cauză, întrucât pârâţii nu au acţionat cu vinovăţie, iar controalele efectuate în perioada 1995 - 1998 nu scot în evidenţă nereguli, nici în ceea ce priveşte deducerea T.V.A.
Împotriva soluţiei pronunţate au formulat recursuri jurisdicţionale, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureş şi S.N.Tc. R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş, cu motivarea că s-au plătit cu întârziere obligaţiile datorate statului şi că aspectele reţinute la pct.l 1 din actul de sesizare nu au fost combătute, nici în raportul de expertiză şi nici în motivarea sentinţei.
În recursul formulat, S.N.Tc. R. SA a arătat că nu sunt precizate motivele de fapt şi de drept, care au condus la soluţia pronunţată.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 559 din 30 octombrie 2001, a respins recursurile jurisdicţionale declarate de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureş şi S.N.Tc. R. SA - Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, secţia jurisdicţională a reţinut următoarele:
Cu referire la pct. 1 din actul de sesizare privind deducerea nelegală a T.V.A., pentru unele facturi care evidenţiază separat această taxă, s-a constatat că pârâţii nu aveau atribuţia de a verifica autenticitatea documentelor, atâta timp, cât facturile purtau ştampila unităţii emitente şi nu prezentau urme evidente de falsificare.
Cu referire la pct. 2 din actul de sesizare, ca şi în situaţia precedentă, pârâtelor G.F. şi P.R. le-au fost prezentate documente care erau semnate şi ştampilate de unităţile emitente, acestea neavând ca atribuţie de serviciu să verifice la unitatea emitentă, dacă le recunosc sau nu.
În ceea cel priveşte pe P.V., având ca atribuţie controlul financiar preventiv, s-a constatat că acesta a verificat legalitatea, oportunitatea şi eficienţa operaţiunii financiar-contabile.
De asemenea, şi fostul director al unităţii T.A., prin semnătura sa pe documente, a angajat patrimonial, unitatea, neavând ca obligaţie, verificarea autenticităţii documentelor prezentate.
Referitor la pct. 3 din actul de sesizare, s-a constatat din expertiza administrată în cauză că lucrările efectuate în 1996 intră în categoria lucrărilor de reparaţii, a căror contravaloare se decontează pe cheltuieli de exploatare, iar nu în categoria lucrărilor de investiţii, cum greşit au fost încadrate de organul de control financiar fiscal al Curţii de Conturi.
Referitor la pct. 4 din actul de sesizare nu s-a reţinut culpa directorului T.A., în angajarea patrimonială a direcţiei, întrucât verificarea documentelor justificative intră în atribuţiile de serviciu a altor persoane.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.N.Tc. R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 998-999 C. civ., potrivit cărora greşeala, neglijenţa şi imprudenţa obligă la reparaţie, indiferent din ce motive, iar pârâţii au încălcat o serie de acte normative, împrejurare care a dus la prejudicierea unităţii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii:
- existenţa unui prejudiciu;
- existenţa unei fapte ilicite;
- existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
- existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia neglijentă sau imprudenţa cu care a acţionat.
În materia răspunderii civile delictuale, culpa autorului prejudiciului trebuie să fie dovedită de către cel păgubit, ea neputând fi prezumată, ca în materia răspunderii civile contractuale.
În cauză, nu s-a făcut dovada culpei pârâţilor pentru care s-a angajat răspunderea civilă delictuală.
Cu privire la pct. 1 şi 2 din actul de sesizare al Procurorului financiar, Curtea constată că în mod corect, instanţele financiare au stabilit că nu intră în atribuţiile de serviciu ale persoanelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, verificarea autenticităţii documentelor, în baza cărora au fost efectuate operaţiunile financiar-contabile respective.
Referitor la pct. 3 din actul de sesizare s-a stabilit că lucrările efectuate în anul 1996 au fost lucrări de reparaţii şi au fost decontate corect pe cheltuieli de exploatare, astfel că nici în această situaţie nu poate fi reţinută culpa directorului economic.
Şi în ceea ce priveşte pct. 4 din actul de sesizare, de asemenea, nu s-a dovedit culpa directorului T.A., verificarea documentelor justificative intrând în atribuţiile de serviciu ale altor persoane, iar nu a acestuia.
Pentru aceste motive, şi cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.Tc. R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş, împotriva deciziei nr. 559 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Obligă recurenta S.N.Tc. R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş, la cheltuieli de judecată către T.A., în cuantum de 2.000.045 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 736/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 74/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
