CSJ. Decizia nr. 76/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 76/2003
Dosar nr. 3149/2000
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Consiliul Concurenţei a solicitat, în contradictoriu cu Primăria sectorului 4 Bucureşti, anularea Hotărârii nr. 9940 din 28 iulie 1999 a Comisiei de licitaţie, cu privire la adjudecarea execuţiei lucrărilor de reconstrucţie, modernizare şi administrare la obiectivul „Piaţa Sudului" şi hotărârile fără număr ale Comisiei de licitaţie, privind adjudecarea execuţiei lucrărilor de reconstrucţie şi modernizare la obiectivul „Piaţa Norilor", obiectivul „Piaţa Reşiţa", obiectivul „Piaţa Berceni Sud", obiectivul „Piaţa Progresului", obiectivul „Piaţa Berceni Olteniţa" şi pe cale de consecinţă, să se anuleze contractele de asociere prin participaţiune, încheiate de Primăria sectorului 4, cu agenţii economici câştigători, SC C. SRL, SC R.P. SRL, SC R.S. SRL, SC M. SRL, SC A.P. SRL, SC M.F. SRL şi totodată, să fie obligată primăria, la organizarea unor noi licitaţii, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
În susţinerea acţiunii, s-a arătat că, potrivit Hotărârii nr. 125 din 10 iulie 1997 a C.G.M.B., care prevede că primăriile de sector pot organiza licitaţii pentru reconstrucţie, modernizarea şi administrarea pieţelor şi a complexelor agroalimentare existente şi pentru construcţia altora noi, Primăria sectorului 4 a emis Dispoziţia nr. 228 din 22 aprilie 1999, de constituire a comisiei de analiză a ofertelor de preţ, pentru obiectivele arătate, iar C.G.M.B. a adoptat Hotărârea nr. 20 din 29 aprilie 1999, prin care s-a aprobat asocierea în participaţiune a Primăriei sectorului 4, cu agenţii economici, pentru modernizarea şi exploatarea pieţelor din sectorul 4.
Totodată, s-a arătat că în perioada aprilie – septembrie 1999, s-au încheiat contractele în participaţiune, însă aceste contracte aveau alt obiect, decât obiectul licitaţiei şi nu au fost supuse aprobării Consiliului Local al sectorului 4, contrar art. 5 din Hotărârea nr. 125/1997 a C.G.M.B.
Consiliul Concurenţei, se arată în acţiune, a fost sesizat la 17 noiembrie 1999, de către un grup de societăţi comerciale, ce aveau încheiate contracte de închiriere de spaţii comerciale, cu Administraţia Pieţelor sectorului 4, cu privire la neregulile produse la licitaţiile organizate de Primăria sectorului 4; urmare a analizei acestor plângeri, Consiliul Concurenţei a reţinut că prin modul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor, Primăria sectorului 4 a încălcat dispoziţiile legii concurenţei; apoi, Consiliul Concurenţei a sesizat Guvernul României – Departamentul pentru Administraţie Publică Locală şi Departamentul de Control al Guvernului, Prefectura municipiului Bucureşti şi Consiliul Local al sectorul 4, cu recomandarea de a lua măsurile necesare pentru intrarea în legalitate.
La 18 ianuarie 2000, constatând că organele sesizate nu au răspuns, Consiliul Concurenţei din nou a sesizat autorităţile sus-menţionate, iar acestea, mai puţin Primăria sectorului 4, au răspuns în sensul că organele competente să acţioneze pentru restabilirea mediului concurenţial afectat de acţiunile anticoncurenţiale ale Primăriei sectorului 4, sunt instanţele judecătoreşti, la sesizarea Consiliului Concurenţei.
În drept, în acţiune sunt invocate dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (2) lit.b) şi art. 27 lit. g) din Legea concurenţei nr. 21/1996.
În cauză, au formulat cereri de intervenţie SC R.S. SRL, C.C., SC C. SRL, SC D.C. SRL, SC A.P. SRL, SC M.F. SRL, SC M. SRL şi SC R.P. SRL.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 546 din 24 mai 2000, a respins ca inadmisibilă acţiunea şi, totodată, a respins în principiu cererile de intervenţie, formulate în interes propriu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Dispoziţiile legale invocate în acţiune, respectiv art. 1 din Legea nr. 21/1996, precizează scopul legii, iar art. 2 alin. (2) lit. b) prevede că dispoziţiile legii se aplică, şi organelor administraţiei locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau regulamentele adoptat, influenţează direct sau indirect concurenţa; că potrivit art. 9 din lege, sunt interzise orice acţiuni ale organelor administrative publice, ce pot avea ca obiect împiedicarea sau denaturarea concurenţei.
Dispoziţiile art. 27 lit. g) din Legea nr. 21/196, prevăd atribuţiile Consiliului Concurenţei, de a sesiza instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente, iar potrivit art. 7 alin. (1) şi (4) din lege, sesizarea instanţelor se poate face numai în două cazuri.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (1), dacă prin măsurile luate şi prin sancţiunile aplicate de Consiliul Concurenţei, conform prevederilor cap. IV-VI din lege, unui agent economic, abuzând de poziţia sa dominantă, nu se obţine restabilirea situaţiei şi prevenirea repetării abuzului, Consiliul Concurenţei, pentru motive de afectare gravă a unui interes public major, poate cere curţii de apel, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul principal al agentului economic, abuzând de poziţia sa dominantă, să ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziţiei dominante pe piaţă a acestuia, ca invalidare contracte, vânzare active, etc.
În cazul regiilor autonome, al societăţilor comerciale, al unor instituţii şi organisme publice, care realizează activităţi de producţie, distribuţie ori servicii, potrivit art. 7 alin. (4), Consiliul Concurenţei va sesiza în prealabil organul comeptent al administraţiei publice centrale sau locale, pentru a decide cu privire la prevenirea repetării abuzului, prin restructurare sau alte modalităţi, putând sesiza curtea de apel competentă, numai în cazul neluării de către organul administrativ, a unei decizii corespunzătoare, în termen de 30 de zile de la sesizare.
Prin interes major, conform art. 7 alin. (5), se înţelege securitatea publică, pluralitatea de agenţi economici independenţi, bunăstarea consumatorilor şi regulile prudenţiale.
Situaţia din litigiu nu se încadrează, însă, în prevederile art. 7 alin. (1) şi (4), prin acţiune Consiliul Concurenţei a cerut să se aplice măsura anulării hotărârilor Comisiilor de licitaţie ale Primăriei sectorului 4, organ al administraţie publice locale, nu ale unui "agent economic" sau a unei regii autonome, societate comercială cu capital majoritar de stat ori instituţie şi organism public cu activitate de producţie, servicii.
Apoi, în cauză nu s-a pus în discuţie, în prealabil, de către Consiliul Concurenţei, măsuri şi sancţiuni, conform cap. IV-VI din lege, aşa cum prevede art. 7alin. (1) şi (4) şi nici nu s-au sesizat organele competente ale administraţiei publice centrale sau locale.
La primirea unei plângeri, acuzând o practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei, potrivit art. 46 din Legea nr. 21/1996, poate dispune pornirea investigaţiilor, după care conform art. 21 alin. (4) din lege, examinează în plen rapoartele de investigaţie şi decide asupra măsurilor de luat.
În cazul încălcării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, Consiliul Concurenţei, potrivit art. 50 din lege, poate ordona încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate, să formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii speciale, să aplice amenzi, iar Decizia luată de Consiliul Concurenţei, notificată părţilor, poate fi atacată în contencios administrativ la curtea de apel.
Dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, interzic orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în special, fără a prevedea, însă, un mod special de rezolvare şi o sancţiune anume.
Consiliul Concurenţei, potrivit art. 27 lit. i), are atribuţia de a sesiza Guvernul, cu cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale, în aplicarea Legii nr. 21/1996.
S-a conchis că potrivit art. 9, 46 şi 50 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei trebuia să examineze plângerea grupului de 7 societăţi comerciale, cu care a fost sesizat şi să o soluţioneze, în măsura în care, urmare a investigaţiilor dispuse, se constata a fi întemeiată; că pentru situaţia semnalată Consiliului Concurenţei, de grupul celor 7 societăţi comeriale, Legea nr. 21/1996 nu prevede calea acţiunii în justiţie, ci numai dreptul acestuia de a dispune prin decizie, potrivit art. 50, măsura pe care o consideră necesară, iar Decizia, conform art. 52 alin. (3), poate fi atacată de cel nemulţumit, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Faţă de cele menţionate, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă şi pe cale de consecinţă, au fost respine în principiu, şi cererile de intervenţie.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Consiliul Concurenţei şi SC D.C. SRL Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 7, art. 9 şi art. 27 lit. g) din Legea nr. 21/1996, potrivit cărora se pretinde că instanţa a fost legal sesizată şi deci, în mod greşit a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă.
Recursurile sunt nefondate.
În adevăr, instanţa de fond, după ce a redat conţinutul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 21/1996, în mod judicios a reţinut că în cauză, nu sunt incidente aceste dispoziţiuni, întrucât prin acţiune s-a solicitat aplicarea măsurii de anulare a hotărârilor Comisiilor de licitaţie ale Primăriei sectorului 4, organ al administraţiei publice locale, deşi legea se referă numai la actele unui agent economic sau a unei regii autonome, societate comercială cu capital majoritar de stat ori instituţie şi organism public cu activitate de producţie, servicii.
Referitor la dispoziţiile art. 27 lit. g) din Legea nr. 21/1996, de asemenea, s-a reţinut corect că potrivit acestora, Consiliul Concurenţei poate sesiza instanţa judecătorească, asupra cazurilor în care acestea sunt competente, respectiv în cele două situaţii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (4), în care nu intră şi situaţia din litigiu, care priveşte actele unei autorităţi a administraţiei publice locale.
Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 21/1996, invocate în recurs, au fost avute în vedere de către prima instanţă, reţinându-se corect că nu privesc modul de sesizare a instanţei judecătoreşti.
În raport cu situaţia de fapt şi cu dispoziţiile art. 9, 46 şi 50 din Legea nr. 21/1996, prima instanţă a reţinut corect c, plângerea grupului de 7 societăţi comerciale, privind neregulile produse la licitaţiile organizate de Primăria sectorului 4, trebuia examinată de către Consiliul Concurenţei, iar în cazul în care adopta o decizie, potrivit art. 52 alin. (3) din lege, aceasta putea fi atacată la curtea de apel, de către cel nemulţumit.
Aşadar, soluţia adoptată de către prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursurile nefondate, urmând să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC D.C. SRL şi de Consiliul Concurenţei, împotriva sentinţei civile nr. 546 din 24 mai 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 757/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 761/2003. Contencios. Recurs anularea... → |
|---|
