ICCJ. Decizia nr. 77/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.77
Dosar nr.2935/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 675 din 28 mai 2003 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul B.R.S.şi a anulat hotărârea nr. 8136/5 martie 2003 emisă de comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de PensiiCluj, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 pentru perioada de refugiu 1 octombrie 1940 – 1 decembrie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, având şi el astfel statutul de refugiat şi fiind beneficiarul drepturilor recunoscute de OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj susţinând că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, nefiind dovedite persecuţiile din motive etnice din moment ce familia reclamantului s-a refugiat „dintr-o localitate aflată sub ocupaţie austro - ungară, respectiv localitatea Dej, într-o localitate aflată tot sub ocupaţie austro - ungară, respectiv localitatea Cernăuţi".
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că reclamantul şi familia părinţilor săi au fost nevoiţi să se refugieze, începând cu 1 octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, aflată în Ardealul de Nord, preluat de Ungaria ca urmare a Diktatului de la Viena, într-o altă localitate: oraşul Cernăuţi.
Potrivit prevederilor art.1 lit. c) din OG nr.105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate decât cea de domiciliu.
Critica formulată în recurs este întemeiată pe un neadevăr istoric, Austro – Ungaria dispărând ca entitate statală în urma tratatelor de pace încheiate după primul război mondial, astfel că localitatea de domiciliu şi cea de refugiu nu se mai aflau subautorităţile austro – ungare.
Pe fond, Curtea de apel a reţinut, însă, în mod judicios că refugiul familiei reclamantului s-a datorat persecuţiilor exercitate de autorităţile ungare din motive etnice, în contextul realităţilor istorice de la acea dată.
Astfel fiind, recursul este neîntemeiat şi urmează să fie respins.
Totuşi, instanţa de fond, din eroare a motivat că reclamantul s-ar fi născut în perioada refugiului părinţilor săi, deşi el se născuse la data de 18 octombrie 1939 şi se refugiase odată cu părinţii săi, ceea ce, însă, nu afectează caracterul legal şi temeinic al drepturilor ce i-au fost recunoscute prin sentinţa recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 675 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 769/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 771/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
