CSJ. Decizia nr. 812/2003. Contencios. Refuz eliberare chitanta fiscala vamala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 812/2003
Dosar nr. 2394/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov sub nr. 630 din 18 iunie 2002, reclamantul P.E., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor, a solicitat să se constate că prin foaia de vărsământ nr. 1377831 din 29 decembrie 1994 emisă de Sucursala CEC Braşov, a achitat în contul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Braşov suma de 4.230.862 lei cu titlu de taxă vamală pentru autoturismul marca Nissan şi să oblige pârâta să-i elibereze chitanţă fiscală vamală necesară înmatriculării autoturismului. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
- autoturismul în cauză este înmatriculat în Germania şi a fost cumpărat de la numitul C.A. cu domiciliul în Germania, iar pârâta refuză să-i elibereze chitanţa fiscală vamală necesară înmatriculării, deşi a achitat taxa vamală;
- a adresat mai multe cereri Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Braşov şi Direcţiei Generale a Vămilor, însă prin răspunsurile primite i s-a refuzat eliberarea chitanţei fiscale vamale;
- consemnarea în contul pârâtei a sumei cu titlu de taxă vamală ar reprezenta o plată valabilă, astfel că pârâta este obligată la eliberarea chitanţei fiscale vamale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză şi nota de concluzii depusă, Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov a arătat că:
- reclamantul nu a respectat procedura administrativă prealabilă de soluţionare a plângerilor şi contestaţiilor împotriva actelor emise de autorităţile vamale, aşa cum aceasta este reglementată la cap. 10 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, la instanţa de contencios administrativ putând fi atacată doar Decizia dată de directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor care exercită controlul ierarhic administrativ asupra deciziei date de Directorul Direcţiei Generale Vamale Interjudeţene, în soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor emise de autoritatea vamală teritorială;
- reclamantul nu poate invoca în faţa instanţei de contencios administrativ nelegalitatea răspunsului dat de cele două organe de autoritate vamală, respectiv Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov şi Direcţia Generală a Vămilor, întrucât autoturismul în cauză nu a fost prezentat Biroului Vamal Braşov şi nici nu figurează în Registrul de evidenţă a bunurilor din import;
- între reclamant şi Biroul Vamal Braşov nu există nici un raport juridic, astfel că suma de bani consemnată în contul de garanţii al Biroului Vamal Braşov se află la dispoziţia deponentului;
- pentru a se efectua formalităţile vamale în legătură cu autoturismul în cauză, reclamantul va trebui să parcurgă toate etapele vămuirii bunului: prezentarea bunului şi a documentelor însoţitoare; acordarea liberului de vamă, prin întocmirea chitanţei vamale, după achitarea în prealabil a drepturilor vamale care se calculează la data efectuării vămuirii ţinând cont de elementele de taxare în vigoare la acea dată;
- reclamantul s-a adresat instanţei judecătoreşti după mai mult de 6 ani de la achiziţionarea autoturismului, dreptul la acţiune al acesteia fiind prescris.
Cauza a rămas în pronunţare pe cele două excepţii formulate de pârâtă, iar prin sentinţa civilă nr. 72/F din 30 iulie 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi, în consecinţă, a procedat la respingerea acţiunii ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:
- reclamantul a înregistrat acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. 460/2001 al Curţii de Apel Braşov, la data de 27 octombrie 2000, sub incidenţa Legii nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, astfel că termenul special de prescripţie, de 5 ani, în această materie, nu era împlinit, iar demersurile făcute de reclamant la autorităţile vamale au avut ca efect întreruperea cursului prescripţiei;
- prin cap. 10 al Legii nr. 141/1997 s-a instituit un sistem propriu de soluţionare a plângerilor şi contestaţiilor împotriva actelor emise de autoritatea vamală, iar la instanţa de contencios administrativ poate fi atacată doar Decizia dată de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul P.E. şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul-reclamant P.E. a susţinut că, în mod greşit, instanţa de judecată a reţinut că petentul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă de soluţionare a plângerilor şi contestaţiilor împotriva actelor emise de autoritatea vamală. În opinia recurentului reclamant, această procedură a fost îndeplinită prin demersurile făcute la nivelul celor trei structuri de autoritate vamală şi prin răspunsurile pe care acestea le-au dat, aşa cum au fost prezentate la instanţa de fond.
Recurenta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, prin motivele de recurs formulate, a arătat că instanţa ar fi trebuit să constate că reclamantul nu a respectat termenul de înaintare a plângerii şi contestaţiei la organul vamal, astfel că acesta a decăzut din dreptul de a pretinde soluţionarea contestaţiei.
În vederea soluţionării recursului, această instanţă a dispus citarea recurentului P.E., cu menţiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 15.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1500 lei timbru judiciar.
Procedând la verificarea îndeplinirii cerinţelor legale, prealabile soluţionării recursului, Curtea constată că până la termenul de judecată fixat, recursul declarat de P.E. nu a fost timbrat şi, făcând aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată şi art. 9,alin. (2) din OG nr. 32/1995, se va dispune anularea acestui recurs, ca netimbrat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, acesta se dovedeşte a fi nefondat după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de contencios administrativ sesizată a reţinut că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă de soluţionare a plângerilor şi contestaţiilor împotriva actelor emise de autorităţile vamale, prevăzută la cap. 10 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României. Trebuie avut în vedere faptul că această procedură va fi parcursă, dacă va fi cazul, numai după ce reclamantul va da curs solicitărilor exprimate de autoritatea vamală prin adresele de răspuns nr. 6478 din 8 iulie 1998 şi 10.543 din 17 decembrie 2001, depuse de reclamant la instanţa de fond, în sensul că acesta trebuie să parcurgă, mai întâi, toate etapele vămuirii bunului, şi anume, prezentarea bunului şi a documentelor însoţitoare, acordarea liberului de vamă, prin întocmirea chitanţei vamale, după achitarea drepturilor vamale.
Atâta timp cât nu a fost parcursă procedura prealabilă specifică sistemului organelor vamale de autoritate, nu poate fi pusă în discuţie nerespectarea de către reclamant a termenului de formulare a plângerii şi contestaţiei, pe parcursul celor trei faze ale procedurii prealabile.
Faţă de considerentele arătate, recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de P.E. împotriva sentinţei civile nr. 72/F din 30 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 81/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 815/2003. Contencios → |
|---|
