CSJ. Decizia nr. 814/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.814
Dosar nr.1209/1998
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
La 13 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de SC „Neptun-Olimp" SA şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr.162 din 18 decembrie 1997 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 9 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ – dosar nr.963/1996.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 13 februarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 27 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.162 pronunţată la data de 18 decembrie 1997 în dosarul nr.963/1996, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I. şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de 16 persoane fizice în contradictoriu cu Guvernul României, Fondul Proprietăţii de Stat, Fondul Proprietăţii Private Transilvania III, SC „Dunărea" SA Galaţi şi A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun.
Pe cale de consecinţă, a anulat poziţia nr.48 din anexa 2 a Hotărârii Guvernului nr.639/1995 privind transmiterea unor bunuri din şi în administrarea R.A. – Administraţia Patrimoniului Protocolului Stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 martie 1996, reclamantul C.I. a cerut anularea poziţiei nr.48 din anexa 2 a HG nr.639/1995 prin care Complexul „Faleza", cu bunurile, terenul şi anexele aferente, a fost trecut fără plată din patrimoniul SC „Dunărea" SA Galaţi în patrimoniul R.A- A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptun.
La data de 26 aprilie 1996 intervenienţii mai sus menţionaţi au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, iar la 09 aprilie 1997 şi14 mai 1997, la cererea reclamantului, au fost introduse în cauză fostul F.P.S. şi fostul F.P.P. Transilvania III Braşov şi, respectiv, SC „Dunărea" SA Galaţi.
În acţiunea principală şi în cererile de intervenţie s-a susţinut că prin HG nr.639/1995 anexa 2 poziţia 48 a fost diminuat patrimoniul SC „Dunărea" SA Galaţi şi, implicit, valoarea acţiunilor subscrise de reclamant şi intervenienţi, fiindu-le vătămat dreptul de proprietate asupra acestora.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută deart.5 din Legea nr.29/1990.
Pe fond, admiţând acţiunea şi cererile de intervenţie, instanţa a reţinut că HG nr.639/1995 anexa 2 poziţia 48, a vătămat dreptul reclamantului şi intervenienţilor cu privire la acţiunile pe care le-au subscris la SC „Dunărea" SA Galaţi, din patrimoniul căreia a fost scos Complexul „Faleza" şi că au fost încălcate prevederile art.7 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.457/1997 care interzic statului să transfere cu titlu gratuit active din patrimoniul societăţilor comerciale la care acesta este acţionar.
Ulterior, la 12 noiembrie 2001, SC „Dunărea" SA Galaţi a cerut şi, prin încheierea din 09 ianuarie 2002, Curtea de apel a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că este vorba de poziţia 48 din anexaa 3 a HG nr.639/1995.
Împotriva acestor hotărâri au formulat recursuri:
1. R.A. – A.P.P.S. – Sucursala de Reprezentare Neptunsusţinând că nu are calitate procesuală, neavând personalitate juridică şi că prin HG nr.639/1995 a fost diminuat capitalul social deţinutde fostul F.P.S., iar nu şi cota deţinută de fostul F.P.P. – Transilvania III – Braşov, unde reclamantul şi intervenienţii îşi depuseseră carnetele şi cupoanele.
2. Guvernul României susţinând că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi intervenienţii în interes propriu ar fi parcurs procedura prealabilă reglementată de art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ şi că, pe fond, reclamantul şi intervenienţii nu au făcut dovada vătămării unui drept, subscrierea acţiunilor la SC „Dunărea" SA Galaţi fiind făcută după publicarea HG nr.639/1995.
3. Guvernul României a criticat încheierea din 09 ianuarie 2002 pentru îndreptarea unei erori materiale, reluând şi motivele privind sentinţa civilă atacată.
4. SC „Neptun Olimp" SA, ca succesoare a R.A. – AP.P.S. Sucursala de Reprezentare Neptun, a criticat încheierea din 09 ianuarie 2002 pentru îndreptarea unei erori materiale, susţinând că cererea a fost formulată tardiv.
Recursurile sunt fondate.
Având în vedere că procedura prealabilă ce a fost instituită prin art.5 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ este o condiţie care vizează însăşi admisibilitatea acţiunii, va fi examinat motivul de recurs care se referă la această condiţie.
Potrivit prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990, cel care se consideră vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ, este obligat ca mai înainte de a cere instanţei anularea actului, să se adreseze autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Instanţa de fond a reţinut, în considerentele hotărârii atacate, că reclamantul ar fi făcut dovada că a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990, ceea ce nu este real.
Este adevărat că la fila 35 din dosar se află copia xeroxată a unei cereri intitulată „Domnule Prim-Ministru", referitoare la HG nr.639 din 18.08.1995, dar aceasta nu dovedeşte nimic altceva, din moment ce nu există nici o dovadă că ar fi şi fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului ori, cel puţin, expediată prin poştă, etc.
Astfel fiind, în mod greşit a reţinut Curtea de apel că în cauză ar fi fost realizată procedura prealabilă obligatorie, situaţie care îi priveşte atât pe reclamant cât şi pe intervenienţi, din moment ce aceştia din urmă au formulat cereri de intervenţie în interes propriu şi care trebuie să respecte condiţiile impuse pentru cererea de chemare în judecată.
Astfel fiind, instanţa de fond era obligată să constate că atât cererea principală, cât şi cererile de intervenţie în interes propriu erau inadmisibile, încălcând prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990 şi, pe cale de consecinţă, să le respinsă ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, recursurile împotriva sentinţei civile nr.162/ 18 decembrie 1997 sunt întemeiate şi urmează să fie admise, iar sentinţa casată şi, pe fond, va fi respinsă acţiunea şi cererile de intervenţie în interes propriu, acestea fiind inadmisibile.
Pe cale de consecinţă, cercetarea celorlalte motive ale recursurilor vizând sentinţa atacată a devenit inutilă.
Totodată, având în vedere soluţia ce va fi adoptată cu privire la sentinţa atacată, la acţiune şi la cererile de intervenţie, vor fi admise şi recursurile vizând încheierea de îndreptare a unei erori materiale, cu consecinţa respingerii cererii de îndreptare a erorii din sentinţa casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de SC „Neptun-Olimp" SA precum şi de Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr.162 din 18 decembrie 1997 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi a încheierii de şedinţă din 9 ianuarie 2002, a aceleiaşi instanţe.
Casează sentinţa şi încheierea atacate şi pe fond respinge acţiunea, cererile de intervenţie şi cererea de îndreptare a erorilor materiale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1936/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1937/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
