CSJ. Decizia nr. 9/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 9/2003
Dosar nr. 1641/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 19 iulie 2000, reclamanta SC P. SRL Craiova a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 939 din 28 iunie 2000 şi a dispoziţiei nr. 28 din 19 aprilie 2000, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Dolj, prin care i-au fost respinse contestaţiile împotriva procesului-verbal de control nr. 45346 din 30 decembrie 1999, întocmit de inspectori ai Administraţiei Finanţelor Craiova şi prin care s-a reţinut în sarcina sa, obligaţia de plată pentru 30.052.721 lei, reprezentând impozit pe profit corespunzător perioadei 1997 – 1999, T.V.A. şi majorările de întârziere aferente.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că în mod greşit organele de control au apreciat ca fiind nedeductibile fiscal, cheltuielile cu convorbirile telefonice, care s-au dovedit a fi făcute în numele şi pentru persoana juridică SC P. SRL, ca şi determinarea impozitului pe profit, prin întregirea bazei de impozitare, cu contravaloarea facturilor nedeductibile fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 138 din 29 aprilie 2000, Curtea Apel Craiova a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat reclamanta de plata sumei reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Craiova, care a susţinut că organele de control au procedat corect, factura convorbirilor telefonice fiind făcută pe numele persoanei fizice, neputând fi considerată document justificativ, în concordonanţă cu dispoziţiile art. 6 Legea nr. 82/1991, privind contabilitatea.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
În cauză, s-a administrat o probă cu expertiză contabilă, care a concluzionat că reclamanta nu datorează sumele contestate de organele de control.
Ori, Curtea de Apel Craiova, fără a mai înfăţişa motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea, precum şi cele pentru care a înlăturat obiecţiunile pârâţilor, a admis acţiunea reclamantei, considerând pur şi simplu că: „lucrarea este o demonstraţie consistentă a concluziilor reţinute".
Aşa fiind, urmează a se constata că prin considerentul expus, instanţa fondului nu a respectat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 2 C. proc. civ., hotărârea pronunţată urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 138 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 898/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9/2003. Contencios. Refuz soluţionare cerere... → |
|---|
