CSJ. Decizia nr. 912/2003. Contencios. împotriva hotarârii Ministerul Educatiei Nationale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 912/2003
Dosar nr. 2530/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurentul Inspectoratul Şcolar judeţean Harghita a chemat în judecată pe P.F., solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul, să dispună anularea Hotărârii nr. 48 din 19 octombrie 2000 a Colegiului Central de Disciplină de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării ,prin care acesta a fost reîncadrat pe postul de profesor la Liceul Tamasi Aron din Odorheiul Secuiesc, de unde i s-a desfăcut contractul de muncă pentru agresarea fizică a directorului în timpul şi în legătură cu exercitarea serviciului.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, că este contrară principiilor etice şi profesionale cuprinse în Statutul personalului didactic aprobat prin Legea nr. 128/1997, că nu a ţinut cont de faptul că între timp P.F. a susţinut şi a obţinut prin concurs un post definitiv de profesor de biologie la Şcoala Generală nr. 3 Jokai Mor din Subcetate-Zetea şi la satul Izvoare din comuna Zetea, post pe care sus-numitul l-a şi ocupat începând cu data de 1 septembrie 2000, ca titular.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2371 din 15 iunie 2001 şi prin încheierea din 26 iunie 2001, a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita împotriva hotărârii Colegiului Central de Disciplină de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării la Curtea de Apel Târgu Mureş care, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., judecă în primă instanţă cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
La rândul său, Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 78 din 30 aprilie 2002, a respins ca nefondată cererea formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita, menţinând ca temeinică şi legală Hotărârea nr. 48 din 19 octombrie 2000 a Colegiului Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obţinerea de către persoana sancţionată a altui post de profesor sau scoaterea la concurs a postului în condiţiile în care la data de 19 octombrie 2000 prin decizie definitivă şi executorie s-a dispus, desfiinţarea deciziei atacate şi reintegrarea, nu este de natură să lase nesancţionată nerespectarea unor norme imperative care reglementează procedura desfacerii disciplinare a contractului de muncă cuprinse atât în Legea nr. 128/1997, cât şi în Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita care a susţinut că:
- cercetarea reală a faptei s-a făcut în două faze la care, însă, intimatul P.F. nu a participat, lucru ce se poate dovedi cu actele depuse la dosar;
- prin sentinţa atacată se arată că au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, deoarece propunerile de sancţionare se fac de către directori sau 1/3 din numărul total al membrilor Consiliului de Administraţie sau a Consiliului Profesoral şi nu de către Comisia de Cercetare, afirmaţie ce nu corespunde realităţii dacă se au în vedere dispoziţiile art. 117 alin. (1) teza finală potrivit cărora, acelaşi drept îl au şi organele ierarhic superioare;
- prin sentinţa civilă nr. 78 din 30 aprilie 2000 pag.3 alin. (4) se afirmă că nu s-au respectat prevederile art. 119 pct. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, afirmaţie ce nu poate fi acceptată, deoarece la art. 119 pct. 3 lit. d) Statutul prevede dreptul Consiliului de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean de aprobare a numirii Comisiei de Cercetare şi pentru conducerile unităţilor direct subordonate;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra tardivităţii introducerii contestaţiei la Colegiul Central de Disciplină, precum şi a tardivităţii Hotărârii nr. 48 din 19 octombrie 2000, pronunţată cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 122 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin Decizia nr. 14 din 24 februarie 2000 Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita a dispus desfacerea contractului de muncă a profesorului P.F. în baza art. 116 pct. f din Legea nr. 128/1997, urmare a abaterilor disciplinare sesizate la data de 27 ianuarie 2000 şi consemnate în procesul-verbal nr. 642 din 9 februarie 2000 a Comisiei de Cercetare, constituită conform art. 119 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 128/1997.
Prin Decizia nr. 48 din 19 octombrie 2000, Colegiul Central de Disciplină de pe lângă Ministerul Educaţiei Naţionale a admis contestaţia formulată de petentul P.F., a desfiinţat Decizia de desfacere a contractului de muncă şi a dispus reintegrarea acestuia şi plata drepturilor salariale, reţinându-se că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile art. 134 alin. (1) C. muncii, precum şi cele ale art. 119 alin. (3) lit. a) şi c) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Într-adevăr, potrivit art. 134 C. muncii „în toate cazurile desfacerea contractului de muncă se face printr-o dispoziţie scrisă a conducerii unităţii cu arătarea motivelor care au determinat măsura desfacerii contractului şi a temeiului legal".
În cauză, însă, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a numitului P.F. în temeiul art. 16 lit. f) din Legea nr. 128/1997, fără a motiva în fapt şi în drept abaterea disciplinară care a condus la aplicarea acestei sancţiuni, fapt ce atrage după sine nulitatea măsurii dispuse.
Pe de altă parte, contrar prevederilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 potrivit cărora „comisiile de cercetare pentru învăţământul preuniversitar sunt numite de consiliul profesoral al unităţii respective", în cauză aceasta a fost constituită prin Dispoziţia Inspectoratului Şcolar General al judeţului Harghita şi, deşi nu s-a făcut o reală cercetare prealabilă în sensul art. 120 din sus-menţionatul act normativ, a încălcat şi prevederile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, întrucât Decizia de sancţionare s-a emis „văzând propunerea de sancţionare cuprinsă în hotărârea Comisiei de Cercetări".
În fine, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nerespectarea unor norme imperative care reglementează procedura desfacerii disciplinare a contractului de muncă, nu poate rămâne nesancţionată prin aceea că persoana sancţionată a obţinut între timp un alt post, iar postul acesteia s-a scos la concurs, cu atât mai mult, cu cât la data de 19 octombrie 2000, prin decizie definitivă şi executorie, s-a dispus desfiinţarea deciziei atacate şi pe cale de consecinţă, reintegrarea numitului P.F. pe postul de profesor la Liceul Tamasi Aron din Odorheiul Secuiesc.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatând existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita împotriva sentinţei civile nr. 78 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | CSJ. Decizia nr. 914/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
