CSJ. Decizia nr. 916/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 916/2003
Dosar nr. 3345/1999
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC R.C. SRL Timişoara, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş şi Administraţia Financiară Timişoara, a solicitat anularea deciziei nr. 1223 din 29 octombrie 1998, emisă de primul pârât, a dispoziţiei nr. 54/1998, emisă de cea de a doua pârâtă şi a procesului-verbal nr. 2796 din 1 aprilie 1998, încheiat cu ultima pârâtă şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de 268.690.644 lei, impozit pe profit şi 206.005.355 lei, majorări de întârziere, plătite nejustificat şi restituirea taxelor de timbru, în sumă de 14.286.211 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că activitatea pe care o desfăşoară, obţinerea uleiului comestibil, dublu rafinat de floarea soarelui este o activitate de producţie, în sensul art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991 şi prin urmare, beneficiază de scutire de impozit pe profit, pe o perioadă de 5 ani. Susţinerea organului de control, că ar desfăşura prestări de servicii în domeniul produselor alimentare, respectiv îmbutelierea uleiului comestibil, dublu rafinat, de floarea soarelui, beneficiind de o scutire de impozit un an, conform art. 5 lit. c) din Legea nr. 12/1991, nu are temei legal.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 238 din 5 octombrie 1999, a admis acţiunea şi a anulat actele contestate, obligând pârâtele la restituirea sumelor încasate şi taxelor de timbru din procedura prealabilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta desfăşoară o activitate industrială.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor, a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, actele contestate fiind temeinice şi legale.
Se arată că reclamanta a achiziţionat sămânţă de floarea soarelui, care apoi a fost prelucrată de SC O.U. Podari. pe bază de contract de prestări servicii, obţinându-se ulei dublu rafinat. De asemeni, reclamanta a mai achiziţionat şi ulei vrac, pe care apoi l-a supus prelucării la societatea arătată, ea beneficiind de flacoane din material plastic. Nu există flux tehnologic care să influenţeze activitatea. Se arată că trebuie înlăturată expertiza, ca neconcludentă, la această lucrare făcând obiecţiuni, întrucât reclamanta, în realitate, nu obţine produsul, ci numai îl îmbuteliază, ca având maşini pentru fabricarea sticlelor de plastic şi curăţarea lor şi pentru îmbuteliere, deci desfăşoară o activitate de prestare servicii în domeniul produselor alimentare.
Nejustificat au fost obligate pârâtele, la restituirea taxelor de timbru achitate în procedura prealabilă, întrucât analizarea cererii reprezintă o prestaţie efectuată, ce justifică reţinerea taxei.
Recursul este fondat.
Conform actelor din nota de constatare şi relatările expertizei, reclamanta societate comercială deţine maşini pentru fabricarea sticlelor de plastic şi curăţirea lor şi pentru îmbutelierea uleiului în sticlă, deţinând autorizaţii în acest sens.
În urma controlului efectuat la aceasta, de organul de control al Administraţiei Financiare Timişoara, s-a încheiat procesul verbal nr. 52 din 30 martie 1998, prin care s-a stabilit în sarcina sa, obligaţia plăţii către bugetul de stat, a 268.690.644 lei, impozit pe profit şi 206.005.355 lei, majorări de întârziere aferente.
Reclamanta a contestat suma reţinută, ca datorată, susţinând că în calitate de agent economic care desfăşoară activitatea în domeniul industriei alimentare, a obţinut licenţa de fabricaţie care atestă că are capacitate tehnică şi profesională de a realiza activităţi de producţie, şi nu prestări de servicii sau alte activităţi definite ca atare, în domeniul industriei alimentare.
Ea achiziţionează materii prime, respectiv ulei vrac realizat de producătorii interni sau externi, realizând fabricarea uleiului rafinat în urma unei tehnologii proprii. Uleiul este îmbuteliat în flacoane din plastic şi comercializat.
În căile administrative de atac, soluţia dată a fost de respingere a obiecţiunilor, prin hotărârea nr. 40 din 17 aprilie 1998, a contestaţiei, prin dispoziţia nr. 54 din 3 iunie 1998, a Direcţiei Finanţelor Publice Timiş şi a plângerii, prin Decizia nr. 1223 din 29 octombrie 1998, a Ministerului Finanţelor.
Instanţa reţinând concluziile expertizei, a admis acţiunea şi a anulat actele contestate, reţinând că activitatea desfăşurată de reclamantă este o activitate de producţie.
Aşa cum s-a arătat la începutul analizei recursului declarat, reclamanta nu beneficiază decât de o autorizaţie de îmbuteliere, având maşini pentru fabricarea sticlelor de plastic şi curăţirea lor şi pentru îmbutelierea uleiului în sticlă.
Aceasta achiziţionează sămânţă de floarea soarelui sau ulei vrac, pe care-l prelucrează o altă societate, O.U. Podari, pe bază de contract de prestări servicii. obţinându-se ulei dublu rafinat. O dată obţinut, ea îl îmbuteliază.
Or, în aceste condiţii, cum reclamanta nu realizează produsul, nu se poate reţine că ar desfăşura o activitate de producţie, pentru a beneficia de scutirea de impozit pe o perioadă de 5 ani.
În consecinţă, actele contestate sunt legale, astfel că recursul se priveşte fondat, urmează a fi admis şi în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ., a se casa hotărârea şi în fond, a se respinge acţiunea.
Faţă de soluţia pronunţată prin prezenta, critica din recurs privind obligarea pârâtelor la plata taxelor de timbru din procedura prealabilă, rămâne fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 238 din 5 octombrie 1999, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 914/2003. Contencios. La declinare de... | CSJ. Decizia nr. 918/2003. Contencios. Recurs refuz eliberare... → |
|---|
