CSJ. Decizia nr. 935/2003. Contencios. Anulare decizie (pensie). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 935/2003
Dosar nr. 2614/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 26 iulie 2002, Ministerul de Interne, prin Direcţia juridică, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 366/CA din 19 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantului D.M.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că la data de 4 aprilie 2001, data la care reclamantul a împlinit vârsta de 60 de ani şi în raport cu care putea să-şi manifeste opţiunea de a primi pensie militară, nu mai era în vigoare Decretul nr. 214/1997, fiind în vigoare Legea nr. 164/2001, care nu mai permitea manifestarea opţiunii pentru pensie militară.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 366 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâtului Ministerul de Interne – Serviciul Pensii Bucureşti – UM nr. 0878 şi a anulat Decizia emisă de pârâtă, sub nr. 152386 din 22 iunie 2001. Totodată, a obligat pârâtul să emită decizie de pensionare în favoarea reclamantului, începând cu data de 4 aprilie 2001, conform Decretului nr. 214/1997 şi să recalculeze pensie începând cu data de 10 aprilie 2001, în baza Legii nr. 164/2001.
S-a respins acţiunea faţă de S.R.I., cu privire la care s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de S.R.I., reclamantul fiind ofiţer activ în cadrul Ministerului de Interne, aşa cum rezultă din carnetul de muncă.
Hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că recursul declarat va fi respins.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost ofiţer al Ministerului de Interne în perioada 1 august 1965 – 14 mai 1984.
Pe data de 4 aprilie 2001 reclamantul a împlinit vârsta de 60 ani, având astfel posibilitatea legală de a opta pentru pensie militară, conform Decretului nr. 214/1997. Reclamantul, în vederea obţinerii pensiei militare, a depus la poştă prin scrisoare recomandată, la 29 martie 2001, la ultimul loc de muncă, în condiţiile art. 51 alin. (2) din Decretul nr. 214/1977, cererea de a i se acorda pensie militară.
Faţă de refuzul comunicat, el a făcut contestaţie la Ministerul de Interne care a emis actul administrativ de refuz.
Acest refuz al Ministerului de Interne este un refuz nejustificat, încălcându-se dreptul reclamantului, de a obţine pensie militară, drept prevăzut de Decretul nr. 214/1977.
Atât depunerea cererii de pensionare, cât şi îndeplinirea vârstei de pensionare de către reclamant, au avut loc la data când Decretul nr. 214/1977 era în vigoare, Legea nr. 164/2001 (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 7 din 15 ianuarie 2002, care a constatat că art. 87 din Legea nr. 164/2001, privind intrarea în vigoare a legii la 1 aprilie 2001, este neconstituţional), intrând în vigoare la 10 aprilie 2001.
Rezultă, deci, că în mod corect instanţa de fond, faţă de probele cauzei administrate, a admis acţiunea reclamantului D.M., astfel încât recursul declarat de Ministerul de Interne fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne, împotriva sentinţei nr. 3661/CA din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 956/2003. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 93/2003. Contencios.. Revizuire → |
---|