CSJ. Decizia nr. 994/2003. Contencios. Contestatie in anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 994/2003
Dosar nr. 2608/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 294 din 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată reclamantul L.Ş., în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Timiş, pentru recalcularea vechimii în muncă, în baza Decretului-lege nr. 118/1990, reţinându-se că, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefundat, prin Decizia nr. 1894 din 25 mai 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 273 din 14 august 2001, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamantul L.Ş., pentru obligarea pârâtei Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Timiş, să-i acorde drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, cu motivarea că aceste drepturi au fost recunoscute reclamantului pentru perioadele în care a fost împiedicat, din motive politice, să-şi exercite profesia şi pentru care i-a fost adăugată vechimea în muncă, conform art. 9 din actul normativ sus-menţionat.
Recursul declarat de reclamant şi împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 1752 din 15 mai 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Cu cererea înregistrată la 3 octombrie 2002, L.Ş. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 şi nr. 1752 din 15 mai 2002, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie.
Contestatorul a susţinut că prin cele două hotărâri judecătoreşti au fost din eroare respinse recursurile sale, pentru că nu au fost avute în vedere înscrisurile prezentate în susţinerea cererilor sale de acordare a indemnizaţiei lunare prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioadele în care a fost împiedicat, din motive politice, să-şi exercite profesia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondată, prezenta contestaţie în anulare, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare specială reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanţei de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Cerinţele prevăzute de acest text de lege nu sunt îndeplinite în cauză, pentru că argumentele invocate de contestator au constituit motivele pentru care a solicitat casarea sentinţei civile nr. 273 din 14 august 2001 şi au fost cercetate cu ocazia soluţionării recursului, prin Decizia nr. 1752 din 15 mai 2002, astfel încât nu este posibilă examinarea lor pe calea contestaţiei în anulare, chiar dacă partea consideră greşite aprecierea unor dovezi şi interpretarea dată legii, de instanţa de recurs.
Contestatorul a solicitat, de asemenea, neîntemeiat, desfiinţarea deciziei nr. 1894 din 25 mai 2000, pe calea contestaţiei în anulare, întrucât cererea sa a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. şi s-a motivat pe dispoziţii de drept substanţial cuprinse în Decretul-lege nr. 118/1990, deşi acestea nu au făcut obiectul judecăţii pe fond, datorită neîndeplinirii unei condiţii procedurale de sesizare a instanţei de contencios administrativ.
În consecinţă, Curtea va respinge ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 şi nr. 1752 din 15 mai 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.Ş., împotriva sentinţei deciziilor nr. 1894 din 25 mai 2000 şi nr. 1752 din 15 mai 2002, ale Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 998/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 991/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
