Consiliu local. Activitate de concesionare şi închiriere de bunuri distinctă de administrarea domeniului public şi privat. Obligaţia de plată a T.VA.
| Comentarii |
|
Deşi consiliul local nu are calitatea de comerciant, activitatea de concesionare şi închiriere de bunuri reprezintă, însă, o operaţiune de comerţ în sensul prevederilor art. 9 din C. com., astfel că urmează să fie supusă regimului oricăror acte de comerţ, adică legii jurisdicţiei comerciale.
De altfel, prevederile H.G. nr. 512/1998pct. 1.3 şi H.G. nr. 401/2001 precizează că pe lângă faptul că activitatea de concesionare şi închiriere reprezintă prestări de serviciu, contribuabilii care realizează venituri de peste 50 milioane lei anual din astfel de activitate au obligaţia de a solicita luarea în evidenţă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 514 din 7 februarie 2003)
- Extras -
Reclamantul Consiliul Local al municipiului Orăştie a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, anularea Deciziei nr. 97/2002 şi a procesului-verbal nr. 14/2001 şi exonerarea de plata sumelor stabilite.
în motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamant că activitatea consiliilor locale nu poate fi asimilată cu acte şi fapte de comerţ desfăşurate de o manieră independentă şi permanentă pentru obţinerea de profit în înţelesul art. 2 din O.G. nr. 13/ 1992 şi O.G. nr. 17/2000 astfel că potrivit art. 39 alin. 3 şi Anexei 1 cap. II din Legea nr. 72/1996 sumele
încasate din concesiuni şi închirieri ale unor bunuri ale statului constituie venituri ale bugetelor locale.
S-a mai arătat că necuprinderea activităţii în sfera TVA rezultă expres şi din art. 2.1 şi H.G. nr. 512/1998 şi art. 2.1. din H.G. nr. 401/2000, precum şi din art. 21 şi 38 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Curtea de Apel Alba lulia a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliului Local al municipiului Orăştie, a anulat decizia nr. 97/2002 emisă de Ministerul Finanţelor precum şi procesul-verbal din 14 septembrie 2001 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara şi a exonerat reclamantul de plata sumelor stabilite.
Instanţa a reţinut că măsura dispusă de organele de control financiar de virare la bugetul statului a sumei de 741.210.085 lei reprezentând contravaloarea TVA şi a sumei de 679.577.029 lei reprezentând majorări de întârziere este nelegală.
în acest sens, instanţa a mai reţinut că reclamantul nu are statut de comerciant, fiind o autoritate a administraţiei publice locale, prin care se realizează autonomia locală, conform Legii nr. 69/1991 şi nr. 215/2001, iar hotărârile referitoare la închirierea şi concesionarea bunurilor aducătoare de venituri la bugetul local nu reprezintă activităţi care pot fi incluse în categoria celor vizate de O.G. nr. 3/1992 sau O.U.G. nr. 17/2000.
împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba-lulia, secţia contencios administrativ, a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor invocând nelegalitatea acesteia.
în motivarea recursului, s-a susţinut că intimata, în cadrul competenţei ce îi revine cu privire la concesionarea şi închirierea terenurilor proprietatea oraşului, desfăşoară o activitate cu caracter economic care aduce venit, similară altor agenţi economici care percep şi plătesc TVA.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia contencios administrativ, este nelegală şi netemeinică.
Rezultă într-adevăr, că în cadrul competenţelor ce le revin, consiliul local are ca atribuţii şi
concesionarea, vânzarea, închirierea de bunuri, distinct de administrarea domeniului public şi privat al comunei sau oraşului.
Această activitate este încadrată în H.G. nr. 512/ 1998 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 3/1992 la categoria prestare de serviciu, fiind o activitate cu caracter economic care aduce venituri, similară altor agenţi economici care percep şi plătesc TVA.
Deşi intimatul nu are calitatea de comerciant, activitatea desfăşurată reprezintă însă o operaţiune de comerţ în sensul prevederilor art. 9 din C. com., astfel că urmează să fie supusă regimului oricăror acte de comerţ, adică legii jurisdicţiei comerciale.
De altfel, prevederile H.G. nr. 512/1998 pct. 1.3 şi H.G. nr. 401/2001 precizează pe lângă faptul că activitatea de concesionare şi închiriere reprezintă prestări de serviciu, contribuabilii care realizează venituri de peste 50 milioane lei anual din astfel de activitate au obligaţia de a solicita luarea în evidenţă ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
în acest context, Curtea apreciază că măsura dispusă de organul de control financiar şi anume, obligarea intimatului la virarea la bugetul statului a contravalorii TVA, precum şi a majorărilor este legală, motiv pentru care hotărârea a fost casată, iar în fond, acţiunea a fost respinsă.
Faţă de cele expuse, recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara a fost admis.
| ← Domeniu public. Apartenenţă la domeniul public. Criteriul... | Anulare parţială a Hotărârii de Guvern. Procedura privind... → |
|---|
