ICCJ. Decizia nr. 310/2004. Contencios. Refuz răspuns telegramă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.310
Dosar nr.730/1998
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.I. a solicitat obligarea Ministerului Transporturilor să întocmească şi să-i înmâneze în instanţă actul administrativ din care să rezulte că a lucrat, în perioada 27 iulie 1981 – 25 februarie 1983, la Revizia de Vagoane Palas, aparţinând de Regionala CFR Constanţa, precum şi la plata daunelor morale şi materiale cauzate,începând cu data de 25 februarie 1983.
Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.54 din 12 iunie 1995, a anulat ca netimbrată acţiunea, iar Curtea Supremă de Justiţi, secţia contencios administrativ, prin Decizia civilă nr.405 din 5 martie 1997, în recursul reclamantului, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul de a preciza reclamantul în ce constă înscrierea în fals, cu privire la încheierea de şedinţă din 3 aprilie 1995.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.14 din 19 februarie 1998, a respins acţiunea reclamantului pentru lipsa calităţii procesuale a pârâtului.
Cu privire la îndrumarea dată prin Decizia de casare, instanţa primă a reţinut că, deşi i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze în ce constă înscrierea în fals, cu privire la încheierea de şedinţă din data de 3 aprilie 1995, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului V.C.G., acesta nu a făcut precizarea necesară.
Totodată, s-a reţinut că, reclamantul a trimis la dosarul cauzei un număr de trei telegrame, prin care solicită ca instanţa să ordone urmărirea penală împotriva infractorului , care a semnat în fals pe directorul V.I., respectiv semnătura de pe întâmpinarea depusă la dosar de pârât; prin a doua telegramă, reclamantul, se referiră la neefectuarea apelului în şedinţa publică din 13 noiembrie 1997, iar prin a treia telegramă, reclamantul se referă la aceeaşi persoană „Roşca", la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi solicită prezenţa parchetului.
Prin întâmpinare, Ministerul Transporturilor a invocat lipsa calităţii sale procesuale, întrucât nu a emis vreun act administrativ în privinţa reclamantului şi nici nu are competenţa de a emite un asemenea act.
Cu privire la excepţia invocată, s-a reţinut că, organul administrativ care are arhiva şi este înmăsură să elibereze adeverinţa solicitată de reclamant, pentru perioada 21 iulie 1981 – 25 februarie 1983, când a lucrat la Revizia de Vagoane Palas, este Regionala de Căi Ferate Constanţa, subordonata RA – SNCRR- întrucât Revizia de Vagoane Palas constituie o subunitate a Regionalei CFR Constanţa, astfelcă pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, reiterând aspectele invocate în acţiune şi în cursul procesului, respectiv obligarea Ministerului Transporturilor să-i elibereze actul din care să rezulte că a lucrat la Revizia de Vagoane Palas, precum şi urmărirea, penală a persoanelor nominalizate în telegrama trimisă primei instanţe.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990,orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Aşadar, în litigiile de contencios administrativ, potrivit art. 1 din Legea nr 29/1990, calitatea de pârât o poate avea autoritate administrativă care a emis actul administrativ atacat sau care refuză în mod nejustificat să rezolve cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Or, în cauză, reclamantul nu a atacat vreun act administrativ emis de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului pentru ca acesta să aibă calitatea de pârât.
În acelaşi timp, se constată, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, că autoritatea administrativă competentă să elibereze adeverinţa solicitată de reclamant, pentru perioada 21 iulie 1981 – 25 februarie 1983, când a lucrat la Revizia de Vagoane Palas, este Regionala de Căi Ferate Constanţa,nu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Faţă de cele menţionate, în mod corect s-a reţinut că Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât nu a eliberat vreun act administrativ în privinţa reclamantului şi, în acelaşi timp, pentru că nu are competenţa de a elibera actul solicitat.
Referitor la celelalte aspecte invocate în recurs, se constată că nu au relevanţă juridică, în cauză, pentru incidenţa dispoziţiilor art.1 din Legea nr.29/1990.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr.14/CA din 19 februarie 1998 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1464/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1466/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
