ICCJ. Decizia nr. 4493/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4493/2004
Dosar nr. 1039/2002
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 60 din 9 octombrie 2001, Colegiul jurisdicţional Bihor a admis în parte, sesizarea formulată de Curtea de Conturi, prin Decizia nr. 76 din 20 septembrie 2000, împotriva Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Oradea, pe care a obligat-o la plata sumei de 14.304.909 lei, cu titlu de dobânzi pentru întârziere în virarea la bugetul statului, a veniturilor rezultate din amenzile contravenţionale.
Pârâţii S.C., A.D. şi P.I. au fost obligaţi în solidar, la plata respectivei sume, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a reţinut că sumele încasate din amenzi au fost păstrate de Vama Borş, în cont de garanţii bancare, fiind virate cu întârziere la bugetul de stat.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 39 din 25 ianuarie 2002, a respins recursul jurisdicţional declarat de Direcţia Regională Oradea, împotriva sentinţei nr. 60/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs S.C. şi P.I., susţinând în esenţă nelegalitatea acesteia, determinată de faptul că potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la amenzile de orice fel nu se încasează majorări.
Referitor la recursul declarat de S.C., se constată însă, că, deşi legal citat cu menţiunea timbrării pentru termenul din 8 iunie 2004, acesta nu s-a conformat, motiv pentru care recursul acestuia va fi anulat ca netimbrat.
Recursul declarat de M.I. (fostă P.) este fondat, pentru următoarele considerente:
Organele Curţii de Conturi au nesocotit dispoziţiile art. 15 din OG nr. 11/1996, potrivit cărora nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere pentru amenzi.
Pe de altă parte, din fişa postului recurentei rezultă că în calitate de controlor vamal, aceasta nu avea obligaţia achitării amenzilor către bugetul de stat, atribuţiile revenind compartimentului financiar-contabil.
Conform fişei postului, recurenta se ocupa de evidenţa proceselor-verbale de contravenţie la Decretul nr. 337/1981.
De reţinut că, potrivit art. 5 din OG nr. 66/1994, sumele din amenzi, definite disponibilităţi, s-au aflat în contul general al Trezoreriei statului şi au putut fi utilizate.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de M.I., se vor desfiinţa hotărârile pronunţate de organele Curţii de Conturi, şi se va respinge sesizarea depusă de Curtea de Conturi, împotriva pârâtei, care va fi exonerată de plata sumei la care a fost obligată, în solidar cu cel de al doilea pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de S.C. împotriva deciziei nr. 39 din 25 ianuarie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Desfiinţează sentinţa nr. 60 din 9 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicţional Bihor al Curţii de Conturi, precum şi Decizia nr. 39 din 25 ianuarie 2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Respinge sesizarea dispusă de Curtea de Conturi, prin Decizia nr. 76 din 20 septembrie 2000, împotriva pârâtei M.I.
Exonerează pe această pârâtă, de plata sumei de 14.304.909 lei, la care a fost obligată în solidar cu pârâtul S.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4709/2004. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
